Descoperă universul fascinant al picturii românești!

Pictori români, clasici și contemporani, îi cunoști pe toți aici!

Horia POPP, pictor

Horia Popp s-a născut la data de 29 septembrie 1940 și a încetat din viață la 3 mai 2016. 

Debutul lui Horia Popp a avut loc în 1967, la Bienala de Stat de la București, moment care a consfințit intrarea sa oficială în circuitul artistic. În 1971, a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici, statut care i-a consolidat poziția în cadrul vieții artistice românești.

De-a lungul carierei, a deschis peste 30 de expoziții personale și comune, organizate în numeroase orașe din România, precum Deva, Hunedoara, Petroșani, Craiova, București, Cluj și Dej. În paralel, începând cu 1967, a avut o prezență constantă în străinătate, unde a deschis expoziții personale în Statele Unite ale Americii (Beverly Hills și Palm Springs), Austria (Viena), Germania (Heidelberg și Lunenburg) și Italia (Roma).

Arlechin – Horia Popp

„Arlechin” propune la Horia Popp o figură simbolică intens expresivă, construită din volume angulare și o cromatică tensionată, dominată de roșu și verde.

Arlechin – Horia Popp

„Arlechin” îl prezintă la Horia Popp ca o figură melancolică, stilizată, cu gesturi fragile și o cromatică dominată de verde, accentuând tensiunea interioară.

Lucian Strochi remarca: „Horia Popp are obsesia spaţiului vast, a înălţimii (deformare profesională, a terminat «monumentala»). Lucrările sale sunt realizate în tehnica fragmentării (nu reţinem decât detalii ale obiectelor şi nu obiectul, detaliul devine astfel simbolul subiectivismului pur, imaginea totală denotând pasivitate, cazul aparatului de fotografiat, noi trebuie să devenim ecoul sensibilităţii noastre). Dar Horia Popp unifică imaginea într-o coerenţă logică, subordonând-o ideii.”

La rândul său, Adrian Onicescu observa particularitățile expresiei cromatice și structurale ale operei sale: „Lumea lui Horia Popp […] șochează prin predominanța unei răceli cromatice, izbucnirea din senin a incandescenței unei culori sau fragmentarul liniilor. Punctele cad din rotunduri în frântura unei linii, sfere se preling în elipse ori ramifică indecise oscilări.”