Emil Volkers, pictor
Emil Volkers s-a născut in anul 1831 si a încetat din viata in anul 1905.
Și-a început studiile artistice la Academia de Arte Vizuale din Dresda, sub îndrumarea profesorilor Ernst Wilhelm Rietschel și Julius Schnorr von Carolsfeld. În 1852 a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din München, sub îndrumarea celebrilor pictori de cai Albrecht Adam și Franz Adam.
În 1867, Carol I al României l-a chemat pe Volkers la București, unde i-a propus să devină pictor al casei regale.
În afară de pictură, Volkers a executat și desene, grafică și ilustrație de carte, mai ales a cărților de specialitate prind caii.
„Musceleanca la fântână” (33,5/40 cm), de Emil Volkers, semnată și datată 1880 stânga jos, prezintă o tânără călare, însoțită de mânz.
„Armăsarul” de Emil Volkers este o litografie colorată ce înfățișează un cal negru într-un peisaj rural, semnată în dreapta jos.
„Vechiul centru de echitație” (ulei pe pânză, 25,5 × 33 cm, semnată dreapta jos cu negru, datată 1865) de Emil Volkers prezintă un călăreț alături de cai, în fața unor corturi și clădiri. Scena este redată într-o atmosferă rurală, cu tonuri calde și luminoase.
O lucrare cu specific romanesc, cu valoarea artistica, documentara si etnografica; o prezentare detaliata a elegantului costum feminin popular de sarbatoare din zona Muscelului, imbinat cu botine de targ in loc de opinci.
Muzeul de Arta al Romaniei detine un numar impresionat de lucrari de Volkers, majoritatea provenind din colectia principelui Carol 1. De asemeni, Muzeul Peles se mandreste cu cateva tablouri executate de catre acest pictor.
Emil Volkers, pictor german din Marele ducat de Oldenburg, este chemat in anul 1867 in Principatele Romane de catre printul Carol si numit pictor oficial de curte. Il insoteste pe principe si in razboiul din 1877, pentru documentare, acest lucru fiind mai putin cunoscut(notorie este prezenta in teatrul de batalii a lui Grigorescu, Mirea, Hentia, Szathmari).
“Asemenea colegilor sai, pictorii documentaristi C. P. de Szathmari, A. Preziosi şi H. Trenk, Emil Volkers este atras de scenele de gen, reprezentând ţărani în costume populare, surprinşi în activităţile lor curente sau în momentele festive, într-o manieră realistă, care depăşeşte abordarea superficială a omului venit din Occident. Superior ca tehnică lui Trenk, moderat în preocupările sale etnografice prin comparaţie cu Szathmari şi mai puţin idilic în reprezentare decât Preziosi, Volkers îşi creează propriul său stil, care îl determina pe Ion Frunzetti să facă afirmaţia îndrăzneaţă că ele sunt ,,(…) cea mai reprezentativă operă a genului din câte s-au realizat, cu excepţia lui Aman, Grigorescu şi Andreescu” (Macrina Oproiu)
Știi mai multe despre Emil Volkers, pictor? Spune și altora!