Virgil ONOFREI – creatorul Școlii de Arhitectură de la Iași
Virgil Onofrei s-a născut în 1943, la București. Absolvent al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, a debutat în proiectarea industrială (IPET), apoi a devenit unul dintre întemeietorii și principalii artizani ai renașterii Școlii de Arhitectură de la Iași după 1990, conducând-o până în 2012.
Activitatea sa reunește proiectare, urbanism, management academic și implicare în organizațiile profesionale, într-un registru stilistic marcat de modernism bine temperat și regionalism critic.
Studii academice/de specialitate
1961–1967 – Arhitectură, Institutul „Ion Mincu”, București.
Activitate publică: afilieri, poziții administrative, comisii
1967–1971 – Arhitect proiectant la I.P.E.T., București.
1999–2004 – Vicepreședinte UAR; Expert CNEAA; Membru în comitetul director al OAR; Senator UAR; stagii în străinătate; organizator de conferințe și expoziții.
Arhitect-șef al Municipiului Iași.
Activitate didactică, discipoli și influențe exercitate
1971–1982 – Cadru didactic (asistent, șef lucrări, îndrumător an 3 și diplomă), Secția de Arhitectură, Institutul Politehnic Iași.
1982 – După desființarea secției, predă în continuare la Facultatea de Construcții („Geometrie descriptivă”, „Elemente de arhitectură”, „Probleme actuale ale locuirii” – curs postuniversitar).
1990 – Reînființează secția de arhitectură (Iași, Cluj, Timișoara) și o conduce până în 2003; funcții: șef catedră, senator; titular discipline: teoria și metodologia arhitecturii, proiectare; conferențiar (din 1999), profesor (din 2001).
2003–2012 – Decan, Facultatea de Arhitectură (transformarea secției în facultate, ciclu complet de 6 ani).
2004 – Conducător de doctorat asociat, UAIM București.
2012 – Profesor emerit, UTI; activitatea este recunoscută prin numeroase distincții.
(Inițiator/coordonator legături internaționale: Tempus, Raphael, Socrates, Erasmus. Mentor: Nicolae Porumbescu.)
Educație, formare și stil arhitectural
Formare modernistă, rafinată ulterior într-o arhitectură discretă și perseverentă, cu accent pe adecvarea funcțională și pe contextul local – modernism bine temperat și regionalism critic. Practica profesională merge în paralel cu cercetarea și pedagogia, cu interes pentru teoria și metodologia proiectării.
Lucrări de arhitectură. Proiecte de arhitectură
1967 – Grup administrativ FCME, București.
1968 – Preuzinal, Uzina de cinescoape, Pipera.
1970 – Fabrica de panouri și tablouri electrice, Alexandria.
1970 – Fabrica de circuite integrate, Băneasa.
1970 – Centru de cercetare, Băneasa.
1970 – FEA, Bârlad.
1975 – Sala Polivalentă, Belcești.
1978 – Centrul civic, Satu Mare (colaborator).
1982 – Facultatea de Electronică, Iași.
1989 – Muzeul „Ion Creangă”, Iași.
1989 – Facultatea de Automatizări și Calculatoare, Iași.
1998 – Muzeul „Mihai Eminescu”, Iași.
1998 – Facultatea de Construcții Mașini, Iași.
2001 – Rectorat IPI.
1991 – Hotel Cornelius, Slănic Moldova (neexecutat).
1996 – Biserică, Iași (neexecutat).
1997 – 5 locuințe individuale, Iași (neexecutat).
Proiecte de urbanism
1984–1989 – Studii de sistematizare, platforma IPI.
1996 – PUG Iași (studii de fundamentare).
1997 – PUD, Centru de afaceri, Nicolina, Iași.
1998 – PUZ, Zona Lăpușneanu, Iași.
2000 – PUD, Multiplex Mediapro, Iași.
2000 – PUZ, Zona Trei Ierarhi, Iași.
2001 – PUD, Centru de afaceri internațional.
Moștenire arhitecturală
Virgil Onofrei rămâne ctitorul Școlii de Arhitectură de la Iași și unul dintre reperele arhitecturii academice post-1990. Prin proiectele sale, prin reorganizarea învățământului și prin deschiderea internațională (programe europene, colocvii, expoziții), a format generații de arhitecți și a consolidat un model de profesionalism în care rigoarea modernistă se întâlnește cu responsabilitatea față de loc și cultură.
Știi mai multe despre Virgil ONOFREI – creatorul Școlii de Arhitectură de la Iași? Spune și altora!