Victor ASQUINI – arhitect al stilului Art Deco de factură urbană
Victor Asquini s-a născut la 16 ianuarie 1892, la București, și a încetat din viață la 18 iulie 1969.
A fost arhitect și antreprenor de construcții, activ în Bucureștiul interbelic, autor prolific de imobile Art Deco pentru clasa de mijloc și autor de lucrări tehnice de referință în domeniul construcțiilor.
Fiul constructorului Silvio Asquini (stabilit la București din 1881). Între 1914–1931 conduce împreună cu tatăl său antrepriza „Silvio și Victor Asquini”. A făcut parte din corpul de tracțiune mobilă al armatei române în Primul Război Mondial. A lucrat la Direcția de construcții militare a Ministerului de Război; după 1949 activează la Ministerul Construcțiilor și la Institutul pentru Construcții (I.P.C.). A fost membru fondator (1921) al Societății „Allur” și membru al Societății „Acțiunea Economică a României” (1924).
Educație, Formare și stil arhitectural:
1913 – conductor diplomat; diplomă de arhitect la Politehnica Hildburgansen (Germania).
1927 – se declară diplomat al Școlii de Arhitectură din București.
Stil: Art Deco de factură urbană (volumetrii orizontale/verticale, feronerie, reliefuri discrete), orientat spre locuințe de 2–3 etaje pentru pătura mijlocie. A colaborat în țară (1922–1924) cu verii E. Midena și Cesare Scoccimarro.
Lucrări de arhitectură (selecție, București dacă nu se precizează altfel):
- 1923–1924 – Casa Asquini, str. Cezar Bolliac 23 (fost 19, 25–27);
- 1924 – Casa S. Steinberg, str. Labirint 44;
- 1925 – Casa S. Teodorescu, str. Cezar Bolliac 15;
- 1926–1927 – Casa Lazăr Cristescu, str. Popa Nan 167;
- 1927–1928 – Casa Carol Fleischer, str. Verzișori 4;
- 1928–1929 – Proprietatea Mitona Bina, str. Oteșani/Ștefănescu Tei 1;
- 1929–1930 – Proprietatea I. Grigorescu, str. Austrului 27;
- 1930–1931 – Imobil, str. Cezar Bolliac 30 colț cu str. Eftimie Murgu 5;
- 1931–1932 – Casa P. Vătășanu, str. Rădăuți 3;
- 1932–1933 – Proprietatea Ida Staudermann, str. Echinocțiului 33;
- 1932–1933 – Imobil Albina Rossi, str. Cezar Bolliac 42;
- 1933–1934 – Imobil I. Tabacu, str. Popa Nan 183 / Matei Basarab 83–85;
- 1934–1935 – Imobil, str. Matei Voievod 4–6;
- 1934–1935 – Casă, str. Vlad Județul 51 / Calea Dudești;
- 1935 – Imobil Ghe. Dobrescu, str. Cezar Bolliac 23;
- 1935–1936 – Imobil, str. I. Brezoianu 58;
- 1935–1940 – Vile de vacanță, Eforie și Constanța;
- 1937–1938 – Imobil Apostolescu, str. Mătăsari 36;
- 1938–1940 – Bloc, str. Petre Crețu;
- 1939–1940 – Vila Enculescu, str. Constantin Sandu Aldea 84;
- 1939–1940 – Imobil Dr. Stănciulescu, Bd. Ferdinand 140;
- 1941–1942 – Casa Ioan Pomojescu, str. Cuțitu de Argint 68;
(Fără an) – Imobil Maior Săndulescu, Calea Dudești 183; Imobil V. Ivanovici, str. Lt. Păulescu 18bis; Imobil Plt. maj. Ilie Radu, str. Gen. Culcer 20; str. G. V. Bibescu 6; str. Mocănuței 12; supraînălțare imobil Lt. I. Bardan, str. Cezar Bolliac 18.
Premii și distincții:
- 1926 – Ordinul „Coroana României”, grad de ofițer (împreună cu Silvio Asquini);
- 1966 – „Steaua de merit a R.P.R.”, clasa a IV-a.
Activitate publicistică
- 1925 – Dosar-Deviz (multiple ediții până în 1947);
- 1934 – Tehnica în construcții;
- 1938–1947 – Indicator tehnic în construcții (ediții succesive);
- 1927 – Directive în întreprinderi de construcții și analize de prețuri unitare; articole în Arhitectura, Căminul, Orașul săptămânal, buletine tehnice.
Moștenire arhitecturală:
Opera lui Victor Asquini fixează un reper al locuirii urbane interbelice: imobile Art Deco compacte, cu detaliu metalic și relief decorativ discret, adecvate vieții cotidiene a clasei de mijloc din anii ’20–’40. Alături de practica de proiectare, sintezele sale tehnice (în special Indicatorul tehnic în construcții) au rămas instrumente esențiale pentru cultura profesională a arhitecților și inginerilor.
Știi mai multe despre Victor ASQUINI – arhitect al stilului Art Deco de factură urbană? Spune și altora!