George STERIAN – arhitect, decorator, restaurator și publicist
George (Gheorghe) Sterian s-a născut la 19 aprilie 1860, în Iași, și a încetat din viață la 19 aprilie 1936, la Bacău.
A fost arhitect, decorator, restaurator, urbanist și publicist, unul dintre fondatorii școlii naționale de arhitectură, militant pentru păstrarea patrimoniului artistic și pentru afirmarea artei cu specific național.
În 1892 devine membru al Comisiunii Monumentelor Publice (înființată în același an). În 1893 este ales deputat de Bacău, cu misiuni de studiu în străinătate (muzee, teatre, școli de arte decorative). În 1898 este numit în Comisiunea centrală consultativă pentru participarea României la Expoziția Universală de la Paris (1900), ulterior comisar delegat al Guvernului României.
A fost vicepreședinte al Societății Arhitecților din România (1901), inspector general al Artelor și Clădirilor (1905–1907), director al Secției de Artă Națională și Decorativă pe lângă Școala de Arte Frumoase din București (din 1906) și administrator al Casei Artelor.
În 1909 înființează Școala de Artă Decorativă „Domnița Maria”, București. În timpul Primului Război Mondial organizează la Paris expoziții dedicate României. În 1926–1932 este arhitect-șef al Primăriei Bacău.
Educație, formare și stil arhitectural
Urmează cursurile Facultății de Litere
1885–1887 – admis la École des Beaux-Arts, Paris (abandonează în 1887).
1887–1889 – specializare în Franța și Italia pentru studierea monumentelor istorice; revine în țară în 1889.
Activitate didactică
1902 – curs liber, gratuit, de arhitectură la Universitatea din Iași; curs de desen normal superior la liceul internat și externatul secundar de fete; curs gratuit de artă decorativă la Școala tehnică de arte și meserii (Iași).
1904–1911, 1912–1915 – Profesor de arte decorative la Școala de Belle-Arte din București.
Contribuții instituționale și de școală
1891–1892 – cofondator al primei forme de învățământ superior particular de arhitectură din România: director de studii și fondator al Școlii de Arhitectură (alături de Ion N. Socolescu și alți membri SAR).
Profil și orientare
Promotor al artei naționale în spiritul conservării și valorificării patrimoniului, cu practică de arhitectură, restaurare și arte decorative; implicat în urbanism și pedagogie artistică.
Lucrări de arhitectură
Proiecte de urbanism și peisagistică
- 1925 – Planul de sistematizare al orașului Târgu Mureș.
Proiecte de arhitectură
- 1894 – Cazinoul din Slănic-Moldova (în colaborare cu arh. H. Rick);
- 1894 – Hotelul Epitropiei „Sfântul Spiridon” Iași, Slănic-Moldova;
- 1905–1910 – Biserica Cuțitul de Argint (Bărbătescu Nou), București – proiect realizat pentru Expoziția Națională din 1906 (arh. Nicolae Ghika-Budești, asistență: George Sterian; concepută ca replică a Bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași, 1491);
- 1921 – Casa „George Sterian”, Str. Mihai Eminescu, Bacău;
- 1926–1932 – Ateneul Cultural, Bacău;
- 1927 (aprox.) – Casă proprie, Bacău, Str. Mihai Eminescu nr. 10 (stil neoromânesc);
- 1895–1897 – Palatul Municipal (Ateneul cultural), Bacău.
Proiecte de restaurare
- Relevee de ansambluri religioase: București, Iași, Piatra Neamț, Craiova, Curtea de Argeș, Dorohoi, Bacău;
- 1895 – Restaurarea Teatrului Național din București (inaugurat în 1852);
- 1897 – Restaurarea bisericii Bărbătescu Vechi, București;
- 1905–1907 – Restaurarea Bisericii Bucur, București;
- 1920–1925 – Restaurarea Mănăstirii Cașin (județul Bacău) și a bisericii Sf. Ion din Piatra Neamț;
- 1924–1933 – Restaurarea Bisericii Precista din Bacău (inițiativă a Comisiunii Monumentelor Istorice).
Proiecte de interior
- Mobilier pentru Expoziția Națională din 1906, Câmpul Filaretului (Parcul Carol I).
Concursuri
- 1895 – Primul concurs pentru Primăria Capitalei (participanți: Giulio Magni, Louis Blanc, George Sterian).
Premii și distincții
- 1901 – Vicepreședinte al Societății Arhitecților din România;
- 1905 – Membru al Institutului Internațional de Artă Publică (după Congresul de la Liège);
- 1898/1900 – Comisar delegat al Guvernului României la Expoziția Universală de la Paris (1900).
Moștenire arhitecturală
George Sterian rămâne o figură cheie a școlii naționale de arhitectură, prin formarea de cadre, inițiative instituționale (școală, publicații, administrație culturală), proiecte de arhitectură și intervenții de restaurare. Activitatea sa a promovat patrimoniul și un program cultural coerent, consolidând identitatea arhitecturii românești prin educație, politică culturală și practică profesională.
Știi mai multe despre George STERIAN – arhitect, decorator, restaurator și publicist? Spune și altora!