Cristofi CERCHEZ – arhitect al stilului neoromânesc și promotor al identității arhitecturale românești
Cristofi (Hristea) CERCHEZ s-a născut la 5 iulie 1872, în comuna Băneasa-Herăstrău, și a încetat din viață la 15 ianuarie 1955, la București.
A fost inginer și arhitect român, considerat unul dintre cei mai importanți creatori ai stilului neoromânesc, alături de Ion Mincu și Petre Antonescu. Lucrările sale definesc o sinteză între tradiția arhitecturii românești de târgoveți și expresia modernă a începutului de secol XX, fiind un reper fundamental în evoluția stilului național.
Cristofi Cerchez a absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele în 1894, devenind inginer, iar în perioada 1895–1898 a urmat Școala de Arte Frumoase – Secția Arhitectură civilă, beneficiind de o bursă privată pentru Politehnica din Milano. Studiile în Italia i-au format o bază clasicizantă solidă, completată ulterior de interesul pentru tradiția arhitecturală românească.
La întoarcerea în țară, Cerchez este puternic influențat de stilul lui Ion Mincu (1852–1912), dar își conturează rapid un stil propriu, marcat de reinterpretarea elementelor arhitecturii vernaculare din secolele XVIII–XIX. A lucrat în administrația publică și a desfășurat o activitate vastă în proiectarea de locuințe, edificii publice, școli și biserici.
Educație, Formare și stil arhitectural:
1894 – Absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele (inginer);
1895–1898 – Studii de arhitectură la Școala de Arte Frumoase și la Politehnica din Milano.
Prima perioadă de creație (1898–1910) este caracterizată de case cu cerdacuri și foișoare-turret, precum Vila Eugeniu Stătescu sau Vila Minovici.
Ulterior (1911–1932), stilul său se maturizează, preferând volumetrii echilibrate, construcții joase, cu elemente decorative discrete, dar rafinate.
Arhitectura sa preia motive din casele de târgoveți cu geamlâcuri, stucaturi și capiteluri florale, adăugând asimetrii ale fațadelor, porți țărănești reinterpretate, și arcuri eliptice muscelene.
Începând cu anii ’30, adoptă eclectismul francez și chiar modernismul cubic, fără a abandona spiritul tradiției.
Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
1900–1901 – Angajat în serviciul tehnic al municipiului Constanța;
A colaborat cu antreprenorul arh. Thoma Dobrescu la lucrări de restaurare;
A fost apropiat de cercurile intelectuale și artistice ale epocii, influențând generațiile următoare de arhitecți, printre care Henrieta Delavrancea-Gibory, Nicu Georgescu și Constantin Joja.
Lucrări de arhitectură. Proiecte realizate:
- 1898–1900 – Vila Eugeniu Stătescu, Str. Lascăr Catargiu nr. 38–43, Câmpulung Muscel (monument istoric LMI AG-II-m-B-13521);
- 1905–1906 – Școala primară de băieți „Alexandru Scorțeanu” și casa directorului, Ploiești;
- 1910–1916 – Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” – Popa Nan, București;
- 1911 – Vila Micu Zentler, Str. Mântuleasa nr. 10, București;
- 1911–1912 – Vila Sofia și Eliza Candiano-Popescu, Parcul Filipescu, București;
- 1914 – Vila Stanovici, Str. Remus nr. 6, colț cu Str. Iuliu Valaori, București;
- 1920–1921 – Vila Argetoianu, Str. Henri Coandă nr. 36, București;
- 1923 – Vila Eftimiu-Eliad (ulterior proprietatea Istrate Micescu), București;
- 1924–1926 – Maternitatea Polizu, Str. Gheorghe Polizu nr. 38–52, București;
- 1926–1928 – Proprietatea Țăranu (azi Ambasada Cehiei), Str. Ion Ghica nr. 11, București;
- 1929–1932 – Vila Eufrosina Mătăsaru, Str. Emanoil Porumbaru nr. 12, București;
- 1929 – Mausoleul Istrate Micescu, moșia Ciumești, Argeș;
- După 1932 – Vila Nicolae Cerchez, Str. Dr. Nicolae Minovici nr. 1, București;
- 1941–1942 – Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” – filiala Berceni, București.
Proiecte de restaurare:
- Palatul Sturdza (sediul Ministerului Afacerilor Străine), București;
- Catedrala Episcopală „Sf. Alexandru”, Alexandria;
- Banca Comerțului, Vălenii de Munte;
- Imobil Nicolae Georgescu-Ștefănești, refacere (1945).
Proiecte de interior:
A realizat piese de mobilier și detalii de design interior, păstrate parțial de urmașii săi și în unele lăcașuri de cult.
Moștenire arhitecturală:
Cristofi Cerchez este una dintre figurile fundamentale ale stilului neoromânesc, un arhitect care a transpus în forme arhitecturale concrete idealul de identitate națională. Casele sale, cu proporții echilibrate și decorație rafinată, reprezintă modele de coerență și sensibilitate estetică.
Prin lucrările sale de la București, Câmpulung și Constanța, a contribuit la modelarea peisajului urban românesc de început de secol XX.
Deși o parte dintre clădirile sale au fost distruse sau grav afectate în timpul bombardamentelor și al demolărilor din anii ’80, opera lui Cerchez rămâne o mărturie a eleganței și rafinamentului arhitecturii românești.
Știi mai multe despre Cristofi CERCHEZ – arhitect al stilului neoromânesc și promotor al identității arhitecturale românești? Spune și altora!