Deși mai puțin cunoscută decât alte creatoare populare ale vremii, deoarece nu a participat la expoziții și concursuri alături de contemporanele sale, Vârvarei Negru i s-a dus vestea, local, ca fiind una dintre cele mai talentate creatoare populare ale Neamțului, ceea ce a condus la dorința multor fete tinere de a deprinde tainele acului de cusut și războiului de țesut de la aceasta.
La rândul său, Vârvara Negru a „furat” meseria de la mama sa, iar în timpul anilor școlari, a perfecționat tehnicile învățate acasă în cadrul unui atelier de cusut organizat în cadrul școlii.
În sânul familiei, Vârvara Negru lucra obiecte din cânepă (cămăși bărbătești – cămeșoaie, cearceafuri, macaturi etc.), din cânepă și bumbac, ori doar din bumbac, dar și obiecte din lână (sumane sărăduite, cergi, covoare). Acestea erau duse de mama și bunica Vârvarei la iarmaroc, la Târgu Neamț, cu banii obținuți de pe acestea fiind cumpărate cele de trebuință familiei.
Dedicată artei sale, casa Vârvarei Negru arăta ca un muzeu dedicat obiectelor textile decorative de interior. Dintre cele mai frecvent confecționate, atât de Vârvara, cât și de contemporanele sale din sat, amintim lăicerele (covoare țărănești de lână care se aștern pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții), plocăzile (țesături de casă mițoase, de obicei din lână nevopsită, folosite ca pătură sub șaua calului, ca învelitoare sau ca așternut), fețele de masă, fețele de pernă, ștergarele etc.
Pe tot parcursul activității sale, Vârvara Negru a continuat să lucreze obiecte textile tradiționale, ale locului, dar și piese noi, impuse de moda epocii sau de utilitatea lor practică. Dintre acestea din urmă, amintim scorțurile late (covoarele late), fețele de masă țesute în ițișoare și cu dantelă din in, macaturi, prosoape alese în război. Creatoarea populară lucra și cămăși naționale, brodate cu ață neagră sau roșie, catrințe țesute în vârste.
Cu un ochi aparte pentru frumos, Vârvara Negru decora cu cusătură și fețele de masă, prosoapele și alte obiecte cu scop utilitar.
Elementele decorative preferate de cusătoreasă erau cele florale și geometrice, în special cele tradiționale. Vârvara negru combina elementele decorative de la o piesă la alta, obținând astfel piese unicat.
Motivele ornamentale erau așezate mai întâi pe hârtie milimetrică, astfel cum creatoarea a învățat de la profesoara sa, Marieta Coc, coordonatoarea atelierului de cusut al școlii din Dolhești. Abia apoi, modelul era țesut pe pânză.
Creatoarea populară se inspira din cărți și reviste și prelua cu ușurință elemente decorative de pe cusături în țesături și invers, fără a prelua vreodată întregul element ornamental văzut, ci doar folosindu-l ca sursă de inspirație pentru a obține o creație proprie, frumoasă după gustul său.
Prin frumusețea și simplitatea artei sale, Vârvara Negru a rămas cunoscută în zonă pentru aspectul deosebit dar și execuția tehnică iscusită a pieselor textile decorative sau de îmbrăcăminte ce îi împodobeau locuința.
Merită să aflii și despre:
Ioana Vârvara, cojocăreasa din Ungheni, Neamț
Ana Carcea – cusătoreasa de mărgele de la Vicovu de Jos, Suceava
Palatul Vulturul Negru, Oradea, Bihor
Magdalena Leonte a lui Doba – țesătoarea din Arbore, județul Suceava
Silvia Tecoanță, maestra țesutului din Alțâna, Sibiu
Adela Petre – Țesătoarea Tezaur uman viu din Buzău
Aurica Brândușă – țesătoarea emerită din Slava, Bistrița Năsăud
Nicolae Dolhescu, meșterul bundițelor naționale din Dolhești, Neamț
Irina Șteț – maestra cergilor maramureșene de la Săpânța
