Teodor Gh. Nica, Poiana, Iași – unul dintre vechii meșteri ai ceramicii negre

Teodor (zis și Toader) Nica s-a născut în anul 1917 în satul Poiana, comuna Deleni, județul Iași, într-o familie de olari, în care toate rudele apropiate practicau acest meșteșug.
De-a lungul timpului, meșterul olar a făurit o gamă largă de piese ceramice, în stilul tradițional specific centrului de olari de la poiana: moșoaice (vase mari folosite la praznicele de pomenire), chiupuri mari cu toartă (vase mari în care se ducea mâncarea la câmp), ladoșe (denumite și „lăptărețe”, vase mari în care se păstra laptele), „borcane” (care erau, de fapt, oale mari, bombate, cu două toarte și capac, în care se păstrau murăturile), urcioare de diverse dimensiuni, străchini, castroane, vase de flori (numite local cavanoase) și multe altele.

Piesele făurite de Teodor Nica au ieșit în evidență prin frumusețea formei vaselor și finețea cu care acestea erau realizate. De asemenea, de-a lungul timpului, meșterul a avut grijă să adapteze vasele vechi la forma sistemelor de încălzit și preparat hrana.
Vasele realizate din ceramică neagră, erau ornamentate cu motive geometrice: linia dreaptă, continuă, sub forma unui cerc în jurul vasului (numită „brâușor”), linia frântă, zigzagul și valul (denumit local și șânătău).
Deși prefera ceramica neagră, deosebită prin aspectul ei caracteristic, meșterul lucra și cu ceramică roșie lustruită nesmălțuită, pe care o orna cu motive florale și geometrice – crengi, frunzulițe, spirale, linii, puncte, folosind un pai înmuiat în var alb.

Aspectul deosebit al vaselor lucrate de meșter era dat și de priceperea acestuia în arderea vaselor, reușind să obțină o culoare uniformă și plăcută, ce punea în valoare frumusețea ceramicii negre. Ceramica neagră era arsă cu flacără continuă și apoi, după evacuarea fumului, cuptorul de ars oale (numit local „horn”) era închis ermetic pentru 24 de ore.
Talentul meșterului a fost observat încă din timpul vieții acestuia, o parte dintre piesele sale fiind expuse în muzee precum Muzeul satului și de artă populară din București, Muzeul etnografic al Moldovei din Iași, Muzeul județean din Pitești și Muzeul Orășenesc din Hârlău.
Maestrul Teodor Nica a fost recompensat, pentru arta sa, și cu premii la numeroase expoziții și concursuri naționale, dintre care amintim: premiul II la faza republicană a celei de-a V-a Expoziții bienale de artă populară (1969), medalia de argint la Expoziția republicană de artă populară din 1974, premiul III la expoziția de artă populară, artizanat și artă decorativă organizată în 1976 la sala Dalles și premiul III în cadrul festivalului național „Cântarea României”, la ediția din 1977.
Meșterul a plecat dintre noi în anul 1990, lăsând în urmă tinerii cărora le-a transmis tainele meșteșugului său. În cinstea acestuia, Centrul de Studii Etnografice din Iaşi a instituit, ca un omagiu adus olarului, Premiul «Toader Nica», cu care sunt apreciaţi cei mai buni olari, participanţi la Târgul de ceramică «Cucuteni 5000» ce are loc la Iaşi, în fiecare vară.