Stavru Tarasov s-a născut in anul 1883, la Letea, județul Tulcea, si a încetat din viata in anul 1961, la Brașov.
A urmat patru clase la Școala Normală din Câmpulung Muscel și a cincea la Galați.
În 1903 a intrat prin concurs la școala de Belle Arte din Iași, unde a fost coleg cu Tonitza, Ștefan Dimitrescu, Bacalu și Bulgăraș, având ca profesori printre alții pe Emanoil Panaiteanu-Bardasare (profesor și director), Sever Mureșanu ș.a.
Între anii 1906 și 1909 a intrat prin concurs și a urmat cursurile Academiei Regale de Arte Plastice din München (la specializarea în „desen”), unde a fost coleg cu Nicolae Tonitza și Marius Bunescu.
Prietenia dintre el și pictorul Nicolae Tonitza a fost una trainică, evocată adesea de însuși marele Tonitza.
În anul 1945, din cauza îmbolnăvirii fiicei sale, Tarasov s-a mutat la Brașov, unde a continuat să picteze până la decesul său, în anul 1961.
Opera sa este prodigioasă și apreciată, cuprinzând lucrări care fac obiectul expozițiilor personale sau sunt parte a expozițiilor de grup organizate în țară și străinătate.
Lucrări ale artistului figurează în muzeele de artă din Constanța, Tulcea, Bârlad, Brașov și în numeroase colecții particulare din Bruxelles, Constanța, lași, Tecuci, Bârlad, Tulcea, Brașov.
