Sava HENȚIA, pictor, grafician, muralist, ilustrator de carte

Sava Henția s-a născut la data de 1 februarie 1848, Sebeșel, si a încetat din viata la data de 21 februarie 1904, Sebeșel. A fost tatăl pictorului Alexandru Hentia.

După absolvirea școlii primare în 1862, se stabilește la București, fiind adus aici de unchiul său dinspre mamă, fotograful Zaharia Dănciulescu.

În perioada în care a studiat la București, tânărul Sava a fost elevul lui Theodor Aman, pictorul, graficianul, pedagogul și academicianul român, care este considerat primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului.

A făcut studiile la Școala de Belle Arte din București, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Tattarescu și Theodor Aman.

Pe băncile școlii s-a făcut remarcat împreună cu colegii săi Mihail Dan, Mihail Ștefănescu și Dumitru Marinescu.

A urmat de asemenea cursurile de pictură ale École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris, sub îndrumarea pictorului Alexandre Cabanel.

Henţia ramâne la Paris, până la sfârşitul anului 1873, când îşi termină studiile. Revenit în ţară, Henţia se căsătoreşte în 1873 cu fiica grofului ungur Potoscky, Irma, căsnicie din care vor rezulta şase copii.

A realizat la Paris alegoriile Psyche părăsită de Amor și Aurora, lucrări care au rămas în pictura românească drept documente de referință pentru îndrumarea celorlalți .

A participat la Războiul de Independență (1877-1878), timp în care a pictat numeroase scene de campanie, fiind considerat un adevărat reporter de război. Din acea perioadă au rămas desenele Soldat călare, Trecerea Dunării la Corabia, Lângă Lagărul din Calafat.

Sava Henția a abordat pictura cu tematică istorică, cele mai reprezentative creații fiind Ostașii lui Mihai Viteazul izgonind pe turci la Giurgiu, portretul lui Tudor Vladimirescu, Intrarea triumfală a lui Traian în Sarmisegetuza, Legenda meșterului Manole, Moartea lui Ștefan cel Mare, Ștefan cel Mare după bătălia de la Codrii Cosminului și Sacrificiu roman.

După perioada în care a fost pictor corespondent al Războiului din 1877, Henția a pictat cu preponderență portrete, până la sfârșitul vieții.

În pictura murală, Sava Henția s-a remarcat prin picturile pe care le-a făcut la Casa Vernescu, Casa Berceanu, prin picturile murale de la biserica din Brebu, Milcov, Răhău și Vințu de Jos, Săsciori, Mănăstirea Cernica și biserica din cimitirul de la Sebeș, Alba.

Operele sale, printr-o selecţie riguroasă, acompaniază sub aspectul calităţilor profesionale cu creaţiile contemporanilor săi Nicolae Grigorescu si Ion Andreescu.

Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, compoziții mitologic – alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, scene de război, vânătoare, natură statică și pictură murală.

În România, muzeele care au în colecțiile lor lucrări de Sava Henția sunt: Muzeul de Artă din București; Muzeul Militar din București; Muzeul de Istorie al României; Muzeul de Artă din Iași; Muzeul Municipiului București; Muzeul Brukenthal din Sibiu; Colecția de artă plastică a Muzeului Municipal „Ion Raica” din Sebeș; Muzeul de Artă din Brăila; Muzeul de Artă din Ploiești; Muzeul de Artă din Timișoara; Muzeul Hasdeu din Câmpina; Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul „Teohari Antonescu” din Giurgiu, Muzeul de Artă din Brașov.