Pregătirea nunții la români. Tradiții, obiceiuri și superstiții

Unul dintre cele mai importante momente care marchează viața oamenilor este căsătoria, fapt pentru care acest eveniment implică interrelații complexe în cadrul obiceiurilor populare românești, diversele etape fiind corelate încât să asigure buna rânduială a comunității, existenta şi perpetuarea ei.

Astfel, noua familie, menită să contribuie la perpetuarea biologică şi socială a neamului, este centrul interesului întregii colectivități tradiționale și, pentru ca ea să-şi poată îndeplini rolul care îi revine în viaţa economică si socială a colectivității, trebuie să se creeze condițiile necesare, înainte de toate pe plan economic prin înzestrarea tinerilor căsătoriți, iar pe plan juridic prin convenția care intervine între cele două neamuri care se încuscresc.
În concepția tradițională noua familie nu se creează şi nu se consolidează numai prin acte economice şi juridice, ci ea trebuie consfințită şi apărată printr-o serie de acte rituale şi ceremoniale menite să o ferească de forțele răufăcătoare şi să-i aducă fecunditate, prosperitate şi viață fericită, să o integreze în viaţa socială a comunității.
Potrivit tradiției populare, unirea celor două neamuri și trecerea tinerilor în rândul celor căsătoriți presupune trei etape principale: prima dintre acestea se referă la obiceiurile din perioada de până la nuntă; cea de a doua cuprinde nunta propriu zisă și ospățul; iar cea de a treia conține obiceiurile de după nuntă.

În ceea ce privește obiceiurile cuprinse în perioada de până la nuntă, acestea au fost descrise, încă din anul 1890, de Ștefan Florea Marian în lucrarea NUNTA LA ROMÂNI: STUDIU ISTORICO-ETNOGRAFIC COMPARATIV.
De asemenea, o imagine concretă a obiceiurilor de nuntă la români, chiar și parțială, a fost creionată în anul 1928 de Gheorghe Fira în lucrarea NUNTA ÎN JUDEȚUL VÂLCEA. Potrivit descrierii făcute, obiceiurile de până la nuntă sunt: Văzutul; Căutătorii de casă; Așezatul; Pregătirile; Bradul; Chemarea la nuntă; și Fedeleșul.

Văzutul
Așa cum arată Gheorghe Fira în lucrarea NUNTA ÎN JUDEȚUL VÂLCEA, această etapă presupune o serie de obiceiuri după cum urmează: „La muncă, Ia o casă de om, Ia o horă, Ia un «şezut» Ia o «furcărie» flăcăul şi fata s-au întâlnit şi s-au plăcut. Satul vorbește de dragostea lor şi le sorocește așezatul adică logodna; şi dacă socotelile părinților se potrivesc cu ale tinerilor, nunta nu întârzie mult. Aşa e rostul nuntitului, când tinerii sunt dintr-un sat şi se cunosc. Când dimpotrivă sunt din alte sate şi nu se cunosc, începutul îl face o vorbă aruncată de vreo rudă, sau de vreo babă, de pildă: că ar fi potriviți cutare cu cutare. Şi de aci în colo baba pețitoare umblă mereu de la casa fetei la casa băiatului, ducând vorbe, până când «se aprind călcâiele tinerilor», adică încep a se gândi unul la altul. Mama băiatului știe de iscodirile babei şi într-o zi deschide vorba către bărbat: «Că ioite, măi omule, aşa şi aşa, cu baba cutare, cu fata lui cutare din satul cutare, că-i laie, că-i bălaie, că băiatul nu-şi mai știe capul, că tu ce zici»? Bărbatul, dacă n-are alte vederi, îi răspunde: «Apoi dacă e aşa, s-or vedea şi de s-o plăcea, iaca, noi suntem acolea, că nu fugim nicăieri». Şi aşa se hotărăşte văzutul. Prin rânduiala babei, într-o zi de Joi, în târg sau chiar în casa ei, ca din întâmplare, băiatul şi fata se văd. Vorbesc, glumesc, ispitindu-se pe furiș din vedere. De se plac, fata dă băiatului o batistă şi se despart cu voie bună şi «cu dragostea ’n față». De nu se plac, sparg repede sfatul şi pleacă fiecare în drumul lui.”

Căutătorii de casă
Când tinerii s-au plăcut, se încep cercetări prin oameni de credință, spre a se află cam ce zestre are fata, cam ce zestre băiatul şi de n-are vreunul apucături rele. Dacă cele aflate sunt mulțumitoare se orânduiesc căutători sau cătători de casă însărcinați cu cercetarea la fața locului a gospodăriei fiecăruia din tineri. Într-o zi de Joi, de obicei pe nevestite, tatăl şi mama fetei sau alte rude apropiate ale ei pornesc spre casa flăcăului. Privesc, cinstesc puţin şi se întorc acasă. La o săptămână sau mai mult flăcăul cu părinții săi sosesc şi ei fără veste la casa fetei. Văd zestrea, cinstesc la rândul lor, şi pleacă înapoi. Cu acest prilej, când sunt mulțumiți de cele văzute, căutătorii de casă sorocesc şi Așezatul.

Așezatul
In zorii unei zile de sărbătoare, cu bucate alese, cu băutură, cu lăutari, flăcăul cu părinții lui şi cu cei ce i-au dat ajutor până aci, pleacă în căruțe sau sănii îmbrăcate în velințe spre satul cu fata, la casa părinților ei, să așeze. Părinții şi rudele fetei le ies în întâmpinare. Tatăl fetei deschide larg porțile şi alaiul intră în curte.
— Bine v-am găsit sănătoși! Bucuroși de oaspeți?
— Bine ați venit sănătoși la casa noastră I Poftiți ş’om ospăta!
Şi toată lumea intră în casă. Fata nu e de față, — rostul ei va fi mai târziu. Dar flăcăul, numai decât pleacă în căutarea ei: a mai fost pe aici şi cunoaște încăperile toate. Femeile, poftite de mama fetei, se duc să vadă zestrea: velințe, prosoape, cămăși, pânză şi altele. De partea lor, bărbații fac tocmeala pământului, vitelor şi banilor, scriind câte odată şi o foaie de zestre.

Târguiala nu e întotdeauna ușoară. Se întâmplă ca zgârcenia uneia din părţi să strice logodna şi alaiul să plece înapoi cum a venit. Dar mai totdeauna sfatul se sfârșește cu bine. De alături sosesc acum şi femeile. Părinții şi rudele fetei, ca din întâmplare, părăsesc câteva clipe odaia, lăsând pe ai flăcăului să-şi împărtășească vederile, apoi se întorc. Toată lumea e mulțumită. Înțelegerea s-a făcut: «s’au ajuns din vorbe». Se pune masa și se petrece. Cu această ocazie se stabilește data nunții și, totodată, se hotărăsc amănuntele ceremoniei: actele la primărie, slujba la biserică, bradul, cămașa ginerelui, cizmele socrului, salba şi altele.

Pregătirile
De la așezat până în ziua de Joi din săptămâna nunții, tinerii, fiecare de partea lui, se pregătesc după «cuprinsul» (starea) fiecăruia. Mireasa cu mâna ei coase batista şi cămașa împodobită a ginerelui, în vreme ce fetele din sat lucrează batistele pentru flăcăii nuntași; iar mama miresei pune deoparte prosoapele «cârpele» (maramele), cămașa pentru tatăl şi mama mirelui şi alte lucruri menite viitoarei gospodării. La casa ginerelui se socotesc flăcăii care vor fi nuntași. Ginerele îi alege pe colăceri, pe cel cu salba şi pe cel cu bradul. Mama ginerelui alege fetele mari şi nevestele tinere care vor ajută la gătirea miresei şi pochinzăreasa (baba care ia în primire zestrea).

Tatăl ginerelui alege chelarul, alergătorii (cei ce servesc la masa mare), tocmind din vreme lăutarii şi bucătarul; tot el are grijă de pregătirea gospodăriei în vederea nunții. Joi în săptămâna nunții, în locul şi la ceasul hotărât, se întâlnesc în târgul cel mai apropiat tinerii cu părinții şi rudele lor. Se fac cumpărături. Nașul băiatului cumpără peteala, lămâița, «sovonul» (vălul), rochia miresei şi lumânările. Ginerele cumpără pantofii miresei, ghetele mamei miresei, cizmele tatălui miresei. Mireasa cumpără floarea ginerelui. Această floare e «de târg»: un buchețel de flori artificiale. Se târguie bradul, hârtie colorată, peteală subțire şi alte podoabe pentru brad. Se mai fac şi târguieli pentru masă.

Bradul
Vineri seara, când la casa ginerelui se aprind lumânările, flăcăii vin chiotind şi cântând, la facerea bradului. Cu ei sosesc şi fetele, iar mai târziu vin bătrâni, babe, neveste şi oameni însurați. In mijlocul casei mama ginerelui aduce o masă scundă cu trei picioare. Pe masă pune o pâine în care înfige o lumânare şi peste care așterne sare, pentru ca noua gospodărie să fie bogată şi luminată ca fața lui Christos.

Ginerele îşi cinstește tovarășii de horă cu țuică, apoi începe lucrul. Mai întâiu se retează şi se leagă crăcile bradului pe tulpină astfel ca să înfățișeze trei sfere: una mai mare jos, una mai mică sus şi între ele una mijlocie. Apoi flăcăii de față taie cu foarfece din hârtiile colorate luate din târg nenumărate şi felurite flori. Cu acestea, cu peteală, cu stebluțe (ramuri) de busuioc se împodobește bradul pregătit. Apoi bradul e înfipt în pâinea de pe masă, lângă lumânarea stinsă, iar flăcăii mai de seamă întind o horă în jurul lui, în sunetul fluierului.

De acum bradul e blagoslovit de Domnul și întărit prin horă flăcăilor; cu masă cu tot îl duc în altă odaie curată! Cu vin, cu pâine, cu mâncare de post vremea trece până la cântatul cocoșilor, când oaspeții îşi iau rămas bun. La casa lui, flăcăul care va duce bradul la mireasă, veghează. Când se va face lumină, când «alba va intră în sat», va fi departe: până să se ridice soarele de-o suliță pe cer, bradul trebue să fie sus pe prăjină la casa miresei.

O dată ajuns brădarul, tatăl miresei aduce o prăjină lungă de 6 până la 8 metri. Se leagă bradul de vârful prăjind, îngropându-se capătul celălalt lângă colțul de răsărit al casei. Ca să n-o doboare vântul, prăjina se leagă puternic de un stâlp. Apoi intră cu toții în casă şi se aşează la masă. Mireasa dă brădarului o batistă cusută cu flori, salba cu galbeni şi cămașa ginerelui. Se petrece, se cântă. Şi cam pe la amiază brădarul e petrecut până la marginea satului, de unde pe drum deschis, în trap alergat se întoarce în satul lui. Acolo dă ginerelui cămașa şi salba de galbeni.

Chemarea la nuntă
Sâmbătă dimineață la casa ginerelui taraful de lăutari tocmit e împărțit în două. Un taraf mic pleacă la mireasă, iar taraful mare va însoți pe acea rudă apropiată a flăcăului care a fost însărcinată cu chemarea la nuntă. Merg din casă în casă la cei dinainte hotărâți, cântând după ce au intrat în curte cântecul chemării la nuntă. Cei din casă îi întâmpină.
— Bine v-am găsit sănătoși!
— Bine ați venit sănătoși!
Apoi, din plosca celui venit la chemare, închină:
— Să fie într-un ceas cu noroc!
Dacă sub un cuvânt oarecare cei poftiți nu beau din ploscă, e semn că nu vor veni la nuntă.
La plecare oaspeții sunt petrecuți până la poartă.
— Să veniți sănătoși!
— Să vă găsim sănătoși, să umblați sănătoși I Mulțumim de chemare!
In satul miresei lucrurile se petrec la fel.

Fedeleșul
Cu prilejul chemărilor la nuntă se fac şi chemările la fedeleș, masa de Sâmbătă seara la ginere şi la mireasă; însă la fedeleș sunt poftiți numai oamenii de seamă împreună cu nașii. Se întinde o masă mică la care ospătează cei chemați. In timpul mesei se adună în curte flăcăi şi fete şi joacă până seara târziu. În unele locuri, există obiceiul ca la fedeleș, cu participarea tinerilor prezenți, ginerele să pregătească steagul, iar mireasa cununa.