Palatul Neuhausz, Timișoara

Palatul Ernő Neuhausz este parte integrantă a ansamblului de palate Secession din Piața Victoriei.
Palatul este construit de antreprenorul timișorean Ernő Neuhausz și proiectat de arh. László Székely în stilul vremii, cu ornamentele cele mai rafinate de pe Corso.
În anul 1910, este amplasat într-un front continuu de clădiri monumente realizate în curentul Secession, între Palatul Lloyd și Palatul Arnold Merbl. Având parter comercial și 3 niveluri mobilate cu apartamente de închiriat, clădirea se remarcă prin plastica fațadei, specifică celei de-a doua manifestări ale curentului Secession în arhitectura timișoreană.

Palatul Neuhausz, Timișoara

Decorațiunea este geometrizată și simplificată, însă jocul texturilor ritmează subtil câmpul fațadei.
Clădirea, înaintând de vreme apare sub numele de Palatul Färber în Pagini Aurii deja în anul 1922, intrase curând după finisarea ei în posesia lui Bernat Färber, proprietarul unui magazin angro de textile şi membru în conducerea comunității evreieşti din Cetate şi Fabric după unirea lor în 1935.

În Palatul Färber au locuit, în anii 1940-1950, familia Freund cu fiul lor, Peter, care a devenit fizician. După război, aici a locuit dirijorul şi compozitorul Ladislau Rooth cu familia.
Comanditarul clădirii, Ernö Neuhausz, a fost, împreună cu Andor Osztie, redactor al publicației Délvidéki Sport (Sportul din Ținutul de Sud) între 1898 şi 1903 şi redactor al unui buletin sportiv cu tema ciclism Velocitas sportközlöny (1895–1897). A redactat şi editat prima revistă de teatru la Timişoara, Magyar Művészet (Arta Maghiară), între anii 1898 şi 1905 (v. p.).
Fiul lui, Eugen, a devenit proprietarul unei fabrici de lacuri şi vopsele şi președinte al „Asociației fabricanților timișoreni”. Odată cu instaurarea regimului comunist, a fost expropriat, persecutat şi stigmatizat ca „exploatator” şi „capitalist”.

Eugen Färber a reuşit să fugă din România în Ungaria într-un car cu fân. Împreună cu soția şi cei doi copii, Ioan, 23 de ani, şi Iudit, sora lui, 20, a răzbit până la Viena. Ioan (Jancsi) fusese elev şi preşedinte al cercului şcolar cultural la Liceul Israelit.

În 1943-1944 a prestat muncă obligatorie, iar după război a studiat chimia la Cluj.