Palatul Administrativ din Arad este o clădire construită între anii 1872-1875.
Edificiul impozant al noii primării, finalizat în 1875, a fost proiectat de arhitectul pestan Ödön Lechner,
Turnul înalt de 54 m şi sala festivă au fost inaugurate pe 10 ianuarie 1877.
Primul înalt funcţionar public al noii clădiri administrative a fost primarul Salacz Gyula, investit în funcţie la 1 martie 1876, şi a rămas în această postură (fiind reales de mai multe ori) timp de 26 de ani.
Stilul clădirii îmbină neorenascentismul flamand cu stilul primăriilor medievale târzii. Planul clădirii este în formă de „U”, cu un turn central înalt de 54 m iar orologiul din turn, adus din Elveția în anul 1878, are un mecanism care la oră fixă cântă Oda Bucuriei de Ludwig van Beethoven.
Elementele arhitecturale cele mai valoroase ale clădirii se află pe faţadă. Deasupra celor trei stâlpi masivi de la intrarea principală găsim un balcon fragmentat de arcade situat de-a lungul sălii festive. În timpanonul din faţadă găsim stema municipiului Arad.
Încadrată fiind de alte două clădiri impunătoare, Palatul Cenad şi Palatul Trezoreriei, formează un ansamblu arhitectural închegat. Iluminatul arhitectural pune şi mai pronunţat în evidenţă detaliile pe timp de noapte.
De-a lungul istoriei, clădirea a fost restaurată de mai multe ori, neaducându-i-se modificări. Cea mai semnificativă modificare adusă clădirii a fost în perioada 1972-1975, când edificiului i-a fost sărbătorit centenarul. Atunci, autoritățile i-au dat pictorului și scenografului Sever Frențiu sarcina de a realiza cele nouă vitralii din holul principal al Palatului Administrativ.
Vitraliile realizate de acesta din sticlă de Murano reprezintă pe Cronos și cele 4 anotimpuri, respectiv cele 12 luni ale anului, cu denumirile lor populare.
Palatul Administrativ adăposteşte actualmente Primăria orașului şi Prefectura judeţului. În secolul al XIX¬lea în incinta clădirii, aproape de biroul primarului, exista şi o camera de oaspeţi, luxos amenajată. Aici au fost cazaţi oaspeţi de seamă ai oraşului, între care împăratul Franz Josef (1884), pictorul Munkácsy Mihály (1890), sau romancierul Jókai Mór (1890).
