Nicu (Nicolae) Enea s-a născut la data de 28 mai 1897, Valea Arinilor, Măgirești, Bacău, si a încetat din viata la data de 16 septembrie 1960, la Bacău.
In perioada 1921-1928 a studiat, cu întrerupere între anii 1923-1925, la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti (desenul cu Constantin Artachino, pictura cu George Demetrescu Mirea şi Camil Ressu, sculptura cu Frederic Storck).
In paralel, frecventează cursurile Academiei libere de Pictură din Bucureşti.
Nicu Enea a reprezentat România, în 1935, la expoziția Internațională de Pictură de la Paris, unde a primit medalia de argint, pentru lucrarea Elvira, un portret al soției sale, lucrare ce poate fi văzută la Casa Memorială Nicu Enea din Bacău.
„Enea rezumă general-umanul româneşte, mai exact moldoveneşte. Firea lucrurilor, şi a oamenilor, aroma priveliştilor şi a florilor pe care le-a îndrăgit, el le distilează prin firea lui, reţinând în operă doar ceea ce consumă, din armonia cosmică resimţită în orice, cu acordurile lui interioare.” Ion Frunzetti
În ampla sa activitate se afla si picturi murale în biserici, executate în stil clasicizat, aşa cum ar fi şi biserica Sf. Mc. Gheorghe din cartierul CFR Bacău. Enea a pictat şi bisericile însele, pe pânză, cum ar fi biserica de lemn de la Scorţeni, monument de arhitectură populară moldavă medievală, a ţinuturilor Bacăului.
După 1945, este îndepărtat din viața artistică, fiind acuzat de comuniști ca a fost un apropiat al Casei Regale. După anii ’60, soția sa Elvira reușește să-i reabiliteze numele și îl aduce în atenția publicului, prin organizarea a două mari expoziții, una în Bacău și alta în București.
In anul 1970 Elvira Enea a donat Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Bacău 133 lucrări de pictură şi 209 desene semnate de pictorul Nicu Enea, precum şi casa din Bacău unde cei doi au locuit.
La Bacău a fost înființată Casa memorială „Nicu Enea” prin donația soției sale, iar strada pe care se află casa îi poartă numele.
