Nica Tănase, zis Tănăsuța Diuriți – ultimul sumănar din Țara Beiușului

Nica Tănase s-a născut în anul 1902 în comuna Sârbești, județul Bihor, la acea vreme unul dintre cele mai vestite centre de sumănari, majoritatea locuitorilor având ca ocupație principală sumănăritul.
În această comunitate de meșteri creatori a crescut și s-a dezvoltat meșterul Nica Tănase, cunoscut și ca Tănăsuța Diuriți, ce a ajuns renumit pe plan național și internațional pentru sumanele sale. Meșterul a învățat tainele sumănăritului în principal de la tatăl său, dar a „furat” meserie și de la generațiile mai vârstnice de meșteri sumănari din sat.

Nica Tănase, zis Tănăsuța Diuriți – ultimul sumănar din Țara Beiușului

Împletind tradiția sumănarilor sârbeșteni cu elemente noi, meșterul sumănar a reușit să ducă tradiția mai departe până la o vârstă înaintată, în ciuda faptului că meșteșugul sumănăritului începuse deja să își piardă popularitatea de odinioară. Astfel, Tănăsuța Diuriți a ajuns cunoscut ca ultimul sumănar din Țara Beiușului.
Sumanele făurite de meșter păstrau linia elegantă tradițională a sumănarilor sârbeșteni, fiind, însă, decorate cu elemente ornamentale deosebite, ce aduceau un suflu nou și evidențiau originalitatea meșteșugului maestrului. Preocupat să își mențină arta vie, Nica Tănase a ajuns vestit pentru faptul că nu a realizat același model ornamental pe două sumane, fiecare dintre piesele sale fiind diferită.

Meșterul făurea sumanele din pănură (țesătură groasă, aba) albă, având deosebită grijă să mențină albul imaculat al țesăturii.

Nica Tănase croia de ala bun început toate elementele componente la dimensiunile potrivite: paha (partea din față a sumanului), latu din spate (partea din spate a sumanului), clinii (bucată triunghiulară sau trapezoidală de pânză sau de stofă, folosită ca piesă componentă ori ca adaos pentru a lărgi), subsuorii (bucățile de postav de sub braț de care se cos clinii), piepții (bucățile de stofă care se cos pe partea din față, numite și aripile de sus și aripile de jos), gulerul și mânecile. După asamblarea lor, aceste piese se transformau într-o piesă cu o linie elegantă și fastuoasă.
Croiala desăvârșită nu era, însă, singurul element ce deosebea sumanele create de Nica Tănase de ale altor meșteri, un aspect deosebit de important fiind reprezentat de elementele ornamentale. Ornamentica sumanelor meșterului era realizată cu găitan de culoare neagră, cu aplicații din postav de diverse culori, cu fire de lână colorate diferit și cu împletitură colorată din postav.
Decorul sumanelor era alcătuit în principal din bucăți de postav roșu sau albastru închis, aplicate la buzunare, în partea de jos a mânecilor și la subsuori. Acestea erau diferite la fiecare suman în parte, uneori acoperind întreaga suprafață de sus a piepților. Nica Tănase combina elementele geometrice cu motivele florale, făurind, astfel, compoziții originale, ce atrăgeau atenția oricărui privitor. În centrul decorului, meșterul își data piesele, adăugând elemente din care să rezulte perioada în care acestea i-au ieșit din mâini.
Creațiile meșterului au fost recunoscute încă din timpul vieții acestuia, fiind expuse în mai multe muzee și expoziții naționale și internaționale și încununate cu mai multe premii. Dintre acestea, amintim premiul II la Festivalul național „Cântarea României” din anul 1977 și premiul I la ediția din anul 1979 a aceluiași Festival.
Ultimul sumănar din Țara Beiușului s-a stins din viață în anul 2020, urmașii săi exprimându-și regretul pentru faptul că nu au învățat meșteșugul și nu au dus tradiția mai departe: „Taica, dragul nostru străbunic, Nica Tănase, renumit sumănar din satul Sârbești! Cat de mult ne-am fi dorit sa ne înveți meșteșugul tău!” .
Depănând cu drag amintiri despre tatăl său, profesorul Nica Tănase Junior amintea faptul că „în 1976, vizitând clădirea Organizației Națiunilor Unite am avut cea mai mare emoție din viață. În holul clădirii era o expoziție de artă populară românească. Pe un perete trona un exponat sub care scria: Suman făcut de Nica Tănase din Sârbești! Vă imaginați câtă mândrie era în sufletul meu, când am văzut la New York numele tatălui meu și a satului în care m-am născut?!” .