Muzeul Otilia Cazimir, Iași

Muzeul „Otilia Cazimir” a fost inaugurat la 10 iunie 1972.
Casa modestă din apropierea bisericii Zlataust a fost cumpărată de Gheorghe Gavrilescu, tatăl poetei, în anul 1908, și a devenit locul în care Otilia Cazimir a trăit și a creat până la sfârșitul vieții.

Cele două camere ale muzeului păstrează vie amintirea Otiliei Cazimir. Fotografiile, manuscrisele, volumele cu dedicație, biroul și biblioteca, se alătură lucrărilor de artă plastică semnate de Victor Mihăilescu-Craiu, Nicolai Constantin, Dan Covătaru.

Icoanele de la bunicul dinspre tată (Gavriil Casian, preot la Roman), umbreluța de soare japoneză realizată din bambus și mătase, o rochie și un șal purtate de poetă în ultima perioadă a vieții, un goblen lucrat de mama Otiliei, cu dedicație „pentru Luchi”, pălăriile de soare întregesc portretul scriitoarei.

Otilia Cazimir (născută Alexandrina Gavrilescu, 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț –8 iunie 1967, Iași) a fost scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii.

Scriitoarea, în cele aproape șase decenii cât a locuit aici, a scris și publicat volume de poezii (Lumini şi umbre, Fluturi de noapte, Cântec de comoară, Licurici etc.), proză (Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate, Grădina cu amintiri), un vodevil (Unchiul din America), numeroase articole publicate în revistele sau ziarele vremii, proză memorialistică (Prietenii mei scriitori…), literatură pentru copii (Jucării, A murit Luchi, Baba Iarna intră-n sat, Albumul cu poze). Traducerile din literatura rusă și din cea franceză completează profilul său scriitoricesc.

Ajută și pe alții să descopere: