Muzeul Memorial Nicolae Iorga, Vălenii de Munte, Prahova

Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” Vălenii de Munte, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a fost înființat în casa în care istoricul de renume mondial, critic și istoric literar, profesor și om politic a locuit mai bine de 30 de ani.
Începutul unei asemenea legături s-a petrecut în vara anului 1907, când Iorga păşeşte pentru prima dată aici, fără să fi crezut că se va stabili şi că acest loc va fi prielnic gândului şi lucrului. Deşi născut la Botoşani în noaptea de 5/6 iunie 1871, viitorul mare savant şi-a petrecut la Vălenii de Munte.
A avut şi motive să se statornicească. “Era aici – scrie el – o pace, o bună înţelegere românească…..care te cucereşte îndată”.
Casa în care a locuit cu familia şi a creat o parte consistentă a edificiului nemuririi sale, a fost construită de polcovnicul Panca şi atestată documentar în 1833.

 Profesorul a construit două corpuri de clădire, B şi C, astăzi spaţii muzeale. În spatele acestei clădiri se află o altă clădire, din secolul al XVIII-lea, ”Şcoala de misionare”, înfiinţată în 1923 de Iorga, şi care, în prezent, adăposteşte Muzeul de Artă Religioasă.

Nicolae Iorga cumpără casa de la urmaşii polcovnicului in 1908, asistă şi supraveghează renovarea ei.
În expoziția permanentă, care evocă personalitatea marelui savant, se regăsesc numeroase cărţi, manuscrise, obiecte personale, fotografii, mobilier, precum și diverse documente și obiecte care atestă activitatea lui Nicolae Iorga în țară și peste hotare ca Preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice, Prim Ministru, Preşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, membru titular al Academiei Romane.
Centrul de interes îl constituie biroul de lucru, cu impresionanta bibliotecă, ticsită de volume din aproape toate domeniile ştiinţei şi artei.

Prin casa lui Nicolae Iorga au trecut numeroase personalităţi ştiinţifice şi culturale româneşti şi străine, căci aici istoricul a înfiinţat o serie de aşezăminte de cultură ce au făcut din vechiul târg al Vălenilor un centru de atracţie naţională şi chiar europeană:

• Universitatea populară (1908 – 1914; 1921 – 1940);
• Tipografia ”Neamul românesc” (1908, apoi la Iaşi în timpul primului război mondial, de unde revine in 1924 şi devine ”Datina românească”);
• o Şcoală de misionare pentru ”ridicarea satelor la civilizaţie prin răspândirea culturii inspirate din tradiţiile sănătoase ale poporului român”;
• Aşezământul pentru minoritari (1926);
• Aşezământul pentru studenţii străini (1929);
• Şcoala artelor unite (1938);
• un muzeu de artă feudală.