Muzeul Județean de Istorie şi Arheologie Maramureș, Baia Mare

Ideea de înființare a unui muzeu în orașul Baia Mare a apărut la sfârșitul secolului XIX, când erau deja constituite colecții, destul de consistente, de „obiecte vechi”, valorificate într-o primă expoziție de istorie.
La 31 august 1899 se înființa, datorită demersurilor istoricului Schönherr Gyula, Asociația muzeală băimăreană, a cărei activitate intensă a determinat deschiderea pentru public a Muzeului orășenesc Baia Mare la 19 iunie 1904.

Încă de la început, muzeul şi-a îmbogățit colecțiile mai ales prin donații, în special în domeniul cărții, al pieselor de arheologie, monedelor, medaliilor şi armelor vechi etc.

Astfel, în 1901 patrimoniul muzeului era alcătuit din 2.441 de piese, în 1904 din 6.938 de piese, pentru ca, în preajma Primului Război Mondial, numărul pieselor să ajungă la 11.489.
În perioada interbelică, muzeul băimărean şi-a reorganizat colecţiile, prima expoziţie fiind deschisă în 1924.
Patrimoniul muzeal, alcătuit din variate categorii de bunuri culturale, din care o parte depăşeşte importanţa locală, regională şi chiar naţională, este pus în valoare în spaţiile generoase ale fostei Monetării a oraşului, dar şi ale Bastionului Măcelarilor.

Mineritul a constituit mult timp baza economică a zonei Baia Mare, patrimoniul muzeal care face posibilă reconstituirea evoluţiei sale cuprinzând aproximativ 1500 piese. Unelte, mijloace de transport ale minereului, mijloace de iluminat în subteran, documente şi fotografii se regăsesc în colecţia de istorie a mineritului, multe dintre piese având caracter de unicitate. Acestora li se adaugă componente păstrate in situ de la prima instalație de afinare din România care a funcționat în acest spațiu începând cu anul 1926 până în 1967, inclusiv Trezoreria, locul unde se păstrau lingourile de aur şi argint înainte de a ajunge în seifurile BNR. Toate acestea pot fi văzute în expoziția permanentă “Minerit şi civilizație în Maramureș”, unică în peisajul expozițional din România.

O atracție deosebită pentru public o constituie colecția de ceasornice (aproximativ 300 de piese), unele exemplare de excepție conferind expoziției permanente „Călătorie în universul Ceasului” valențe culturale şi ştiinţifice deosebite. De la uriașe orologii de turn la mici ceasuri de masă şi de buzunar, de la pendula de perete contemporană Revoluției Franceze (1789) la ceasuri de verificare a paznicilor, toate stârnesc curiozitatea privitorilor, fascinați atât de decorul fastuos, caracteristic stilului rococo, al unor ceasornice de perete sau de postament, cât şi de motivele florale şi emailuri pictate cu mult talent de meșteri de altădată.