Muzeul de Istorie Buhuși, Bacău

Muzeul este adăpostit în fostul conac al boierului Toader Buhuş, datând din sec. al XVIII-lea.
În 1991 expoziţia de istorie a fost reorganizată, prin dezafectarea sălii de istorie contemporană şi îmbogăţirea colecţiilor cu utilaje tehnice care să ilustreze istoria industriei textile din Buhuşi: darac de scărmănat lână, mici subansamble, război de ţesut, meliţă, roţi de tors, cataloage cu mostre de stofe, costume naţionale, ştergare etc.

Toader Buhuș deținea dregătoria de sluger, persoana care se ocupă cu aprovizionarea cu alimente, în special carne (pe moșia sa sunt atestați 3 casapi).
În 1819 boierul obține hrisov domnesc pentru înființarea unui târg pe moșia Bodești, târg care va prelua numele familiei: Buhuși.
Târgul nou înființat era un adevărat centru de schimb comercial fiind amplasat pe un drum cunoscut, la limita dintre zona montană și cea de șes. Boierul a semnat contracte pe 10 ani cu negustori care își construiesc dughene în noul târg.
Treptat târgușorul capătă și valențe meșteșugărești, apoi industriale, prin înființarea de „fabrici” de lumânări, de olărit, velnițe, mori, „fabrici” de ulei, fierăstraie.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea existau la Buhuși peste 40 de meșteșugari și negustori.
Târgul Buhuș se dezvoltă spațial și numeric, devenind independent de satul Bodești.

În dicționarul topografic de la anul 1872 apar două așezări, târgul Buhuș și Bodeștii Buhușoaiei. Locuitorii se ocupau cu creșterea vitelor, agricultura, comețul, negoțul cu cherestea, plutăritul.
Un important rol în dezvoltarea târgului Buhuș l-a avut instalarea în anul 1885 a fabricii de postav de către colonelul Eugeniu Alcaz, moștenitor al moșiei Buhuș, cât și punerea în circulație a căii ferate Bacău-Piatra Neamț.