Mircea ȘTEFĂNESCU s-a născut la Oradea, in anul 1929 si a încetat din viata in anul 1999.
In perioada 1948 – 1952 a urmat Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, specializarea Sculptură, clasa profesorului Romul Ladea, Cluj-Napoca, România; iar intre anii 1952 – 1954 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, specializarea Sculptură, clasa profesorului Cornel Medrea, Bucureşti, România.
Pe lângă sculptura de modelaj unde a excelat printr-un realism de bună factură, a dovedit şi calități de cioplitor în piatră şi lemn.
Lucrări în Muzeul Național de Artă al României (12 lucrări), Bucureşti, România; Muzeul Național „Brukenthal”, Sibiu, România.
Lucrări monumentale:
1962 – Poezia (marmură de Banpotoc), Eforie Nord, România;
– Casa tineretului (relief), Iaşi, România;
1967 – Anton Pan (bust; piatră), Râmnicu Vâlcea, România;
1975 – Ştefan cel Mare (statuie ecvestră; bronz), Băcăuani, Vaslui, România.
Premii și distincții:
1967 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru „Sculptură”;
1971 – Premiul „Ex-Aequo”, acordat în cadrul Bienalei de Sculptură de Interior, Budapesta, Ungaria;
1976 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru „Artă Monumentală”;
1977 – Premiul „Ion Andreescu”, acordat de Academia Română pentru lucrarea Ştefan cel Mare (monument).
