Mihai VLADIMIR ZAMFIRESCU, pictor

Mihai Vladimir Zamfirescu s-a născut la data de 3 mai 1936, la Ploiești, si a încetat din viata in data de 1 iunie 2020, la București,

În anul 1968 s-a căsătorit cu poeta Maria Ivan.

În 1966 absolvă Institutul de Arte Nicolae Grigorescu, ca șef de promoție pe țară. Acolo marele artist plastic român Corneliu Baba îi apreciază și îndrumă talentul. Tot atunci începe să expună în toate saloanele mari din România.

In anul 1968 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România

În 1991 devine profesor la Academia de Arte, București.

Artist de mare anvergură, a cărui prezenţă în spaţiul artei noastre de astăzi este una deja clasicizată, Vladimir Zamfirescu şi-a definit personalitatea în ambianţa estetică şi filosofică a şcolii lui Corneliu Baba. Adică într-un orizont al creaţiei în care observaţia directă şi procesarea intelectuală sînt concomitente şi inseparabile, chiar dacă, la un moment dat, una dintre ele pare a prevala.

Maestrul are tablouri în colecții particulare și în vestite muzee de artă din Franța, Anglia, („Tate Gallery” din Londra); Italia, Germania, Spania, Austria, Elveția, Olanda, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Rusia – (Muzeul Pușkin ), Iran, Turcia, Polonia, S.U.A etc.

De asemenea, are tablouri în colecții regale, în mari pinacoteci și în colecțiile unor șefi de stat din Norvegia, Danemarca, Romania, Italia, China, Bulgaria și chiar în Colecția Muzeului de artă al Vaticanului.

„Constatăm în arta maestrului Vladimir Zamfirescu înclinația spre valorile durabile, manifestată în toate opțiunile tematice, în toate aspectele stilului. Picturile zamfiresciene, cu evidente tente suprarealiste, se caracterizează printr-o compoziție solidă, amintind de rigorile renascentiste și postrenascentiste, cu colorit delicat, fără predominante carnale vituperante, lipsite, deci, de orice stridențe, cu linii ablonge, pline de finețe și bogate în siluete zvelte, ușor contorsinate, care frizează, pe alocuri, stop-cadre cinetice.” Cristian Petru Bălan