Mihai BORODI s-a născut in Sighetul Marmației, județul Maramureș, in anul 1950 si a încetat din viata la data de 09 mai 2019.
In perioada 1969 – 1971 a urmat Școala Tehnică de Arhitectură, București; iar in anul 1978 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative, cu profesorii Costel Badea și Nicolae Adam, Bucureşti.
Ca şi Brâncuşi, sculptoul Mihai Borodi s-a format într-o zonă subcarpatică românească, şi-a încărcat bateriile din spiritul artistic al ţăranului şi munteanului român şi a plecat în Franţa.
Lucrări monumentale:
1980 – Disc solar, lemn, parcul Liceului „Regele Ferdinand”;
1986 – Arborele muzicii, Școala de Muzică;
1989 – Academician Dr. Ioan Mihaly de Apşa, marmură, Curtea Veche;
1996 – Generalul Leonard Mociulschi;
1999 – Ion Buteanu, bronz, Piața 1 Decembrie 1918;
2000 – General Leonard Mociulschi, marmură;
2007 – Apollinaire, piatră.
“Sincer vorbind, pot numi pe unchiul meu Gheorghe BORODI, primul care m-a incitat şi mi-a insuflat pasiunea pentru sculptură. Modul cum priveam lemnul i-a întărit credinţa în talentul meu. A văzut în mine pe urmaşul său în cioplitul lemnului şi, de ce nu, în arta lemnului. M-a învăţat totul despre lemn şi mi-a susţinut ambiţia de a îmi împlini visul copilăriei atât de mult dorit. Apoi nu pot uita şi aduc un „mulţam” din inimă sculptorilor din Bucureşti în ale căror ateliere mi-am format, oarecum, personalitatea artistică. Este vorba de sculptorul Alexandru Gheorghiţă, odihnească-se-n pace (!) şi doamna Geta Caragiu, soţia sa. Un mare respect îi port regretatului sculptor în inox, Constantin Lucaci, cel care mi-a predat, la propriu, lecţia inoxului.” Mihai BORODI
Mihai BORODI este unul dintre laureaţii Premiului „Michelangelo” (Roma, 2015), pentru munca artistică şi întreaga sa activitate de creaţie, de asemenea a primit, pentru pictură, Premiul „Leonardo de Vinci” (Florenţa, 2016).
