Memorialul „Mihai Eminescu”, Ipotești, Botoșani

În 1924 casa copilăriei lui Eminescu este dărâmată. În 1940 este inaugurat primul muzeu memorial, înfiinţat în casa reconstruită în 1934, pe temeliile casei părinteşti a poetului. Întrucât nu respecta structura originalului, această casă este şi ea dărâmată şi în 1979 se inaugurează o altă casă (construită pe temelia celei dărâmate în 1924).

Din 1992 devine Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii ”Mihai Eminescu”. Memorialul Ipotești cuprinde mai multe obiective de interes muzeal şi cultural:

În 1924, casa copilăriei lui Eminescu nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. În 1940 este inaugurat la Ipoteşti primul muzeu memorial, înfiinţat în casa reconstruită în 1934 pe acelaşi loc. Întrucât nu respecta structura originalului, casa-muzeu este dărâmată, iar în 1979 se inaugurează o alta, reconstruită pe vechea fundaţie a casei Eminoviceştilor. Începând cu anul 2000, finisajul exterior şi interior al casei, mobilierul expus – parte original, parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – reînvie atmosfera celor treizeci de ani (1848-1878) în care familia poetului a locuit la Ipoteşti, în casa construită de căminar odată cu mutarea definitivă la moşia din sat.

Biserica veche a satului, datând de la începutul secolului a XIX-lea, a fost cumpărată de Raluca Eminovici, devenind astfel lăcaş de rugăciune al familiei. Lângă bisericuţă se găsesc mormintele a patru dintre Eminoviceşti: Raluca şi Gheorghe, părinţii poetului, Iorgu şi Nicu doi dintre fraţii săi.

Casa ţărănească de epocă, în stil moldovenesc, proprietate a ultimei familii deţinătoare a moşiei Ipoteşti, familia Maria şi Constantin Papadopol, adăposteşte în prezent Muzeul de etnografie al Centrului Naţional de Studii de la Ipoteşti, fiind un spaţiu adecvat de expunere pentru obiectele provenind din vechile gospodării ţărăneşti. În acest fel, circuitul muzeal propus celor ce vizitează Ipoteştii acoperă şi aria valorilor tradiţionale.

Noul muzeu a fost gândit ca un punct de convergenţă între spaţiul ca atare al Ipoteştilor ― loc mirific al copilăriei, spaţiul familial ― conturat şi întreţinut de admosfera casei memoriale, şi biografia poetului ― văzută dintr-o dublă perspectivă: cea a vârstelor creatorului şi cea a etapelor creaţiei. Unicitatea muzeului va fi dată nu doar de calitatea exponatelor, cât, mai ales, de discursul muzeal bazat pe sugestii şi simboluri, ce vor presupune o interactivitate creativă.

Biblioteca Naţională de Poezie a fost inaugurată la 15 ianuarie 2000. Colecţiile sale de documente se adresează atât cititorilor obişnuiţi, cât şi cercetătorilor operei si biografiei eminesciene, oferindu-le un substanţial material informativ. Fondul documentar include fotocopii a 32 din manuscrisele eminesciene, fotografii şi scrisori autografe ale poetului, Veronicăi Micle, ale lui Titu Maiorescu şi ale altor personalităţi culturale ale secolului al XIX-lea, ediţii rare din opera lui Mihai Eminescu – de la ediţia Maiorescu din 1883 şi până în prezent.

Construit pentru spectacole şi alte activităţi culturale potrivite desfăşurării în spaţiul exterior, amfiteatrul are o capacitate de aproximativ 600 de locuri.