Max W. ARNOLD, pictor

Max W. Arnold (Mendel Wechsler Arnold) s-a născut la data de 25 martie 1897, la Iași, si a încetat din viata la data de 29 iulie 1946, la București.

După absolvire a călătorit mult în Europa și în Orient. În anii 1923-1924 a plecat în Germania, la München și Dresda[, spre a-i studia pe expresioniștii germani.

În perioada 1925-1927 a călătorit în Italia. La Roma a continuat studiile la Institutul Superior de Arte, unde s-a întâlnit cu pictorii Sabin Popp și Lucian Grigorescu.

Stilul său a fost influenţat de tehnici din partea estică şi a fost bazat în mare măsură pe spontaneitatea impresiei, aşa cum se vede în scenele sale portuare de ulei pe pânză sau chiar în portrete.

Lucrările sale abordează o varietate de teme, ca peisaje orientale, dobrogene, de pe Sena, din Hyde Park, din Florența, nuduri, portrete, naturi statice, interioare, stradale etc

Muzdee, în care se regăsesc lucrările sale:

• Muzeul Național de Artã din București.
• Muzeul Colecțiilor de Artă din București.
• Casa memorială Ion Minulescu – Claudia Millian din București.
• Muzeul Zambaccian din București.
• Muzeul de Artă din Iași.

Peisajele acuarelistului că „se articulează în jurul tensiunii dintre planurile largi şi elementele accidentale, decupaje de clădiri ori pâlcuri de copaci. Mai pregnant decât în opera oricărui alt acurelist român, Arnold se foloseşte de principii orientale de structurare a operelor sale, în special cele ale vrednicilor săi înaintaşi în tehnica acuarelei, chinezii. Măiestria cu care redă apa ori atmosferica eterică a oraşelor topite sub lumină, dar mai ales în echilibrul spaţiilor goale şi a volumelor, el pare să fi studiat alături de aceştia.” Georgeta Pieleanu