Max Hermann MAXY, pictor, scenograf, profesor

Max Hermann Maxy (M. H. Maxy) s-a născut la data de 26 octombrie 1895, la Brăila, si a încetat din viata la data de 19 iulie 1971, la București.

Între 1913-1916 urmează cursurile Școlii de Arte Frumoase, avându-i ca profesori pe Frederic Storck și Camil Ressu.

Este combatant în Primul Război Mondial, iar în 1918, împreună cu artiștii I. Ross și I. Steurer, organizează la Iași o expoziție cu scene de pe front.

Prima expoziție personală, în care expune multe din pânzele cu scene de război, i se vernisează în 1920 la București, iar în 1921 participă la expoziția Societății Arta Română.

Creația de tinerețe a lui Maxy stă sub semnul constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat.

A expus în repetate rânduri alături de nume mari ale noii arte, ca Paul Klee, Kurt Schwitters, Hans Arp, Giorgio de Chirico, El Lissitzky, Constantin Brâncuşi.

În 1926, aflat la Paris, Maxy lucrează scenografia și costumele la „Omul, bestia și virtutea” de Pirandello și la „Saul” de Gide.

Maxy începe să lucreze, în 1939, scenografie pentru teatrul evreiesc bucureștean „Barașeum”.

Lucrările sale sunt expuse în numeroase expoziții de artă românească din București, Praga, Moscova, Berlin, Varșovia, Budapesta, Sofia, Belgrad, Atena, Cairo, Damasc, Istanbul .