Mama Ghița (Gheorghița Măleanu), poetul-țăran de geniu din Bărbătești, Vâlcea

Gheorghița Măleanu, alintată cu drag de cei din comuna sa natală (Bărbătești, județul Vâlcea) ca „Mama Ghița”, s-a născut în anul 1919 și și-a dedicat viața artei și frumosului în cele mai variate forme ale sale, până la plecarea sa de pe lume în anul 2007.
Cusăturile și țesăturile Mamei Ghița au fost cele care au atras, inițial, atenția publicului larg și au făcut-o cunoscută în toată țara. Cu toate acestea, „Țața Gheorghița Măleanu” și-a lăsat amprenta și pe paginile cărților, fiind recunoscută pentru poezia sa.

Gheorghița Măleanu a început să coase cămăși și să țeasă la război încă din copilărie, învățând meșteșugul atât de la mama ei, cât și de la femeile în vârstă din sat, fiecare dintre acestea fiind renumită pentru confecționarea anumitor piese ale cămășii.

Piesele textile și de costum popular realizate de Gheorghița Măleanu păstrau, în mare parte, trăsăturile tradiționale specifice. Țesăturile acesteia nu se limitau la cămăși, din mâinile sale pricepute ieșind și vâlnice (fote încrețite în talie și despicate în față), zăvelci (fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în faţă şi alta în spate), breciri (bete cu care se încing femeile) brâie bărbătești, fețe de masă, șervete pentru nunți, prosoape cu alesătură, perdele, scoarțe, cuverturi cu alesătură etc.

Printre piesele specifice Țaței Ghița Măleanu, care au făcut-o vestită, se numără cămașa „cu mânecă de blană” (al cărei nume se trage de la „blana” de la mânecă – o bentiță cusută la mânecă, cu aceleași motive ornamentale ca și gulerul cămășii), cămașa cu rânde (sau cu „râuri”), vâlnicul și zăvelca cu căpătâi.
Gheorghița Măleanu își lucra cămășile din pânză de cânepă și le ornamenta bogat, cu mai multe feluri de „râuri”, cunoscute prin acele locuri ca „râuri în muște”, „râuri la un fir” sau „râuri în pite”. Ornamentul preferat de Mama Ghița erau, însă „râurile pe dos”, fiindu-i suficient să vadă un model realizat în această tehnică pentru a putea mai apoi să îl reproducă întocmai. Piesele pentru ocazii speciale erau, uneori, împodobite și cu „gherdane” (șiraguri) de mărgele.
Piesele lucrate de această maestră a țesăturilor vâlcene păstrau croiul și cromatica tradiționale, fiind lucrate în alb, roșu și negru.

Pe lângă elementele tradiționale pe care le-a păstrat și conservat cu drag în opera sa, Gheorghița Măleanu a introdus și elemente noi, specifice pieselor făurite de ea. Dintre acestea, amintim cămașa „cu rânde”. Pe mâneca acesteia erau cusute trei sau cinci râuri mari sau „șebăcele”. Între râuri și altiță, Mama Ghița făcea „încrețitul”, în forma unui fagure, cu fir alb sau galben, cu alt model decât cel de pe râuri. Mâneca era încheiată cu „colțișori” făcuți cu acul sau cu iglița. Toată ornamentica de pe cămășile lucrate de ea era geometrică, folosindu-se de motive precum linia frântă, rombul, cercul, pătratele etc.

Piesele reprezentative pentru arta Ghiței Măleanu au fost expuse în muzee precum Muzeul satului și de artă populară, Muzeul județean Vâlcea, Muzeul de la Măldărești.

Arta sa a fost recunoscută prin numeroase premii la expoziții și concursuri de artă populară, cum ar fi premiul I pentru costum cu vâlnic la Expoziția județeană de artă populară din 1968, premiul I la concursul „Hora costumelor” în anii 1972, 1973, 1974, 1976, iar în 1975 marele premiu.
Gheorghița Măleanu a primit premiul Uniunii Artiștilor Plastici, precum și premiul I la ediția din 1979 a festivalului național Cântarea României. Opera sa a fost recunoscută și pe plan internațional, obținând premiul III la Expoziția internațională a meșteșugarilor și meseriilor artistice organizată în Bulgaria în anul 1978.

Pe lângă măestria acului de cusut, Mama Ghița a fost recunoscută și pentru arta cuvântului, publicând volumul de poezii „Cămașa Românească” și ajungând să fie considerată „poet-țăran de geniu” și chiar „obiect de patrimoniu național” .

M-am născut în miez de toamnă
Gheorghița Măleanu

M-am născut în miez de toamnă,
Când pe cer se jucau norii,
Ș-am făcut un pas în iarnă
Ascultând cum trec cocorii.
La botez primii un nume
Adus de colindători
Și cu el intrai în lume,
Chemată de ursători.
Primăvara vieții mele
Îmi aduce flori de măr,
Eu înșir de drag mărgele,
Din amurg p-un fir de păr.
Și cărarea se deschide
Cu lumină-n calea mea,
Inima de dor s-aprinde
Și plutește ca o stea.
Printre ramuri și icoane,
Căutând al ei izvor,
Să găsească-n rosturi, Doamne,
Urmele strămoșilor.“

Documentar despre și cu Gheorghița Măleanu: