Liviu BREZEANU, sculptor, artist plastic, pictor

Liviu BREZEANU s-a născut in localitatea Vârfuri, județul Dâmbovița, in anul 1958.

In anul 1984 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București.
A fost repartizat ca sculptor în industrie. S-a retras în zona natală, solicitat de profesoara Costescu Niculina să lucreze la Centrul de Îndrumare a Creației Populare, din județul Dâmbovița, ca specialist în artă plastică pentru îndrumarea artiștilor amatori, pictori, sculptori, din județul Dâmbovița, precum și a artiștilor olari și artizani din zonă.

S-a stabilit la Pucioasa, unde în cadrul Centrului Cultural „I.Al. Brătescu-Voinești”, a coordonat ”Cercul de Sculptură”, a inițiat copii. A ocupat funcția de referent ”Arte plastice”, în perioada 1996 – 2021 și a condus instituția între anii 2014-2016. A organizat tabere de creație și simpozioane de pictură și sculptură.
In anul 1994 a fost distins Premiul special al juriului la Bienala „Gh. Tătărescu”.

Lucrări în colecţii particulare: România, SUA, Franţa, Canada, Luxemburg.

Ceea ce se impune, din capul locului, la un prim contact ce poate fi tactil cu aceste lucrări, elaborate majoritatea din lemn, este temeinicia meșteșugului, soliditatea arhitecturii volumelor, odată cu incorporarea inteligentă a golurilor, prin traforări și penetrări urmând un traseu sinuos, minuțios gândit in prealabil. Remarcăm in acest sens, ciclul „Vegetală”, cu piese aflate la limita dintre decorativ și fitomorf, definitoriu credem pentru concepția sa asupra integrării spațiului. Stilizările sale cu ecouri detectabile din Henry Moore, centrate pe figura umană, singulară, sau dublă, reflectă cu aceeași vigoare, o gândire plastică coerentă, echilibrată, unde detaliul nu este niciodată izolat și văzut ca factor decisiv intr-un ansamblu, care tinde spre o anume liniște atemporală netulburat de convulsiile momentului, chiar atunci când corpul este redus aproape la semn cu autonomizarea mai accentuată a limbajului volumelor, epurate de conotații superflue, ajungându-se astfel la un alt stadiu al prospectării posibilității expresive. Sunt acestea doar citeva repere pe un drum artistic pe care il dorim mereu ascendent și care merită să fie urmărit cu încredere” Gheorghe Vida