Jenö SZERVÁTIUSZ s-a născut la data de 4 iulie 1903, la Cluj-Napoca si a încetat din viata la data de 15 septembrie 1983, la Budapesta.
Din anul 1925 lucrează la turnătoria Gábor Vágó, Cluj-Napoca.
In perioada 1925–1927 frecventează École libre des beaux-arts, Paris; iar inre anii 1927–1930 Şcoala de Belle-Arte Cluj-Napoca, cu Romul Ladea.
Între 1937 și 1939 rătăcește prin orașele și satele Transilvaniei, cercetând arta și cultura populară. În 1942 face o călătorie de studii în Italia.
Lucrând în diverse ateliere de tâmplărie, Szervátiusz s-a format într-un fel ca autodidact.
Din 1946 participă la toate expozițiile regionale și județene, precum și la manifestări organizate la București.
Lucrările sale au fost prezentate în peste o sută de expoziții personale și colective, care au intrat în muzee și colecții din 15 țări ale lumii.
În centrul Clujului există un muzeu particular, muzeul Szervátiusz al parohiei romano-catolice, unde peste 80 de statui moştenite sau donate de fiul său Szervátiusz Tibor, s-au adunat în curtea parohiei.
Lucrări in muzee:
Muzeul Național de Artă al României Bucureşti (Poveste din pădure, 1955, relief colorat, lemn de paltin; Biro Maté, 1955, basorelief, lemn; Mesajul Păcii, 1960, lemn policrom; Fată din Cluj-Napoca, 1961, lemn policrom);
Muzeul de Artă Cluj-Napoca (Furtuna, 1955 relief colorat; 1956; Femeie spălând rufe, relief colorat, lemn de paltin; Seara lui Toldi, 1956, relief colorat, lemn de paltin; Nud, 1956, lemn de tisă; Autoportret, 1938, lemn de tisă; Nud cu mărgele, 1936, lemn de tisă; Iubire, 1961, rădăcină de ulm; Prinţul cioplit în lemn, 1966, lemn de tisă; Baladă, 1975, lemn de platan; Vis, 1974, lemn de păr; Fata cu floare, 1976, relief, lemn);
Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca (Leda, 1937, lemn de tisă);
Palatul Culturii Cluj-Napoca (Omul sărac şi vulturul, 1951, lemn de stejar);
Muzeul Brukenthal Sibiu (Plutaşii, 1957, lemn de paltin);
Muzeul de Artă Târgu-Mureş (Cap de fată, 1942, trahit).
