Istvanfi GHEZA – Ultimul olar al Țării Oașului

Istvanfi Geza s-a născut pe 25 decembrie 1957 in localitatea Vama din județul Satu Mare, crescând în dogoarea cuptoarelor și într-un dialog permanent cu lutul.

De mii de ani, oamenii au prelucrat lutul, i-au descifrat tainele și l-au nemurit în focul cuptoarelor. Gheza Istvanfi este descendentul unei familii de olari. A pătruns tainele meșteșugului alături de bunicul său, Geza Pall, și de tatăl său, Laszlo Istvanfi, încă din fragedă copilărie.

A învățat meșteșugul olăritului în detaliu păstrând motivele tradiționale până în zilele noastre. A rămas fidel meșteșugului moștenit prin tradiție din familia sa, întreaga viață, astăzi având atelier propriu, acasă, în localitatea Vama, pe strada Ion Creangă, la numărul 531.

În anii 1900, la Vama existau peste 30 de olari, dar astăzi a rămas doar unul, care promovează ceramica de Vama.

Bunicul său îi spunea să nu ia jos vasul de pe roată până nu-i place forma acestuia.

Lutul din care sunt făcute obiectele este adus din exact același loc de unde îl lua și bunicul meșterului. Este cărat până acasă cu căruța, apoi este frământat, până când devine bun de lucrat. Este cea mai grea parte a muncii de olar. Apoi sunt confecționate articolele dorite: farfurii, străchini, căni, pahare pentru palincă, oale pentru sarmale, ulcioare pentru vin și câte și mai câte…

Negrul, de exemplu, este realizat cu pământul luat numai primavara dintr-un loc anume, aflat între Vama și Turț, pe care meșterul îl știe de la bunicul. Roșul se găsește, mai ales primăvara, în pădure, din loc în loc. Albul se găsește în bulgărași mici, pe câmp. La vremea potrivită, Geza Istvanfi pleacă cu straița și cu lopata să le caute și să le aducă în atelier. Verdele îl obține prin amestecarea coclelii de pe bucăți de cupru în lutul alb.

Olarul pastreaza motivele specific localitatii Vama, care sunt preponderant florale.

Din dorința de a duce mai departe tradiția familiei, Gheza Istvanfi, a insuflat dragostea pentru prelucrarea lutului, respectiv pentru olărit, încă de mici, celor doi copii ai săi Gheza și Maria. Fiica sa Maria este cea care duce mai departe astăzi tradiția olăritului. Meșterul a răspuns de-a lungul anilor la toate solicitările adresate de către instituții de învățământ și de cultură din Negrești Oaș și din Satu Mare, punându-și la dispoziția celor interesați, timpul și priceperea sa în mânuirea lutului, pentru insuflarea dragostei pentru acest meșteșug și trezirea interesului celor implicați în pătrunderea tainelor lutului și a tehnicii specifice de lucru. A inițiat sute de copii în taberele la care a participat precum și în proiecte implementate de către instituții de cultură.

Istvanfi Geza este și un pasionat colecționar de obiecte vechi din lumea satului, în special vase de lut. „De curând am descoperit într-o casă foarte veche, părăsită, un vas mare de lut, care era lucrat de bunicul meu“.

În casă a amenajat și un mic muzeu cu obiectele strânse de el. Pe lângă costumele populare vechi de peste 100 de ani, mai pot fi admirate obiecte din lut surprinzătoare. Spre exemplu, o strecurătoare, și ea veche de peste un secol, uimește prin tehnica realizării.

Distincții:
Diplomă de acordare a titlului de „LUMINĂTOR AL SATELOR” – acordată de către Consiliul Județean Satu Mare și Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale , Satu Mare, 13 octombrie, 2011 Diplomă de Excelență – acordată de către Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, Satu Mare, iulie, 2021 Diplomă de excelență – acordată de către Consiliul Județean Satu Mare și Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare, 1 iulie, 2021

Festivaluri naţionale şi internaţionale:
Târgul meșterilor populari, anual în cadrul Zilelor orașului Negrești Oaș, Zilelor orașului Satu Mare, Ziua orașului Tășnad, Ziua orașului Carei precum și a unor comune din județul Satu Mare, Târgul olarilor de la Sibiu, Târgul de turism de la București, Târgul de turism de la Paris, Târgul de turism de la Viena, Festivalul folclorului codrenesc de la Oțeloaia, anual, în luna august.

În anul 2022 meșterul Istvanfi Geza a primit tilul de ‘’Tezaur Uman Viu’’.

I-am urmărit mâinile pricepute, cum dialoghează cu lutul fraged, cum îl îmblânzește și-l transformă în forme nemaivăzute. Și apoi, emoția aceea, în fața cuptorului, când meșterul stă cu inima-n pumni, ca nu cumva focul să nu fie cel potrivit și să distrugă truda lui! L-am văzut cum, cu fața inundată de bucuria creației, meșterul scoate cu grijă vasele din cuptor, ca și cum ar scoate niște puișori de sub cloșcă! Dar grijile nu s-au terminat încă, urmează decorarea vaselor, și aici meșteșugul se îngemănează cu arta, cu fiorul fanteziei și jubilației estetice. De o viață, Istvanfi Geza stă adâncit în munca sa, ca într-un soi de refugiu din fața năvălirilor moderniste. El știe demult, ceea ce noi de abia începem să înțelegem: că meseriile străvechi, cele care au transformat omul într-o trestie gânditoare, nu vor dispărea niciodată, chiar dacă acum trec prin vremi de restriște, pentru că ele sunt organic legate – prin hieratice fire – de însăși condiția noastră umană care nu poate să fie dezlipită vreodată, de genomul său primordial”. Robert LASZLO Manager, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare

‘’Ai de invățat de la lut o viață intreagă! Eu mă laud ca Dumnezeu mi-a dat cea mai faină meserie din lume pentru faptul că obiectele pe care le fac îl îmbucură și pe cel ce vine și se uită sau le cumpără de la tine.’’ Istvanfi Geza