Ion GRIGORESCU, sculptor, pictor, eseist, desenator

Ion GRIGORESCU s-a născut la Bucureşti, in anul 1945.
In anul 1969 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secția Pictură, Bucureşti.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Din 1967, Ion Grigorescu abordează teme precum sexualitatea, corpul uman, peisajul și mai ales omniprezența politicului. În timpul regimului comunist, artistul și-a desfășurat activitatea pe ascuns, autocenzurându-se.
Din 1985 Ion GRIGORESCU este membru al Grupului Prolog.

Premii si Distincții:
1972 – Premiul Tineretului, (U. A. P. R.);
1978, 1989 – Premiul Criticilor de Artă;
1993 – Premiul „Andrei Cădere”;
1998 – Premiul pentru restaurare de pictură bisericească;
– Premiul Revistei „Cuvântul”.

“Am iubit dintotdeauna oamenii; poate că asta e datoria pe care o am la comunism, poate chiar la stalinism, poate singura datorie, singura minciună care mă convinsese pe nesimțite (deoarece în familie toți eram „reacționari”) poate pentru că iubirea fusese furată de la creștinism. Punctul pe i l-au pus Nae Prelipceanu și Ion Drăgănoiu într-o seară, în anii 76-77 când au propus un fel de academie a ironicilor, ceea ce s-a realizat prea bine după iggo, iar eu îmi simțeam neaderența, cu cât mă recunoșteam mai atare. (Iată de ce unele prietenii se răcesc se șterg ). Ironia și cinismul par a fi o boală a tinereții. Eu m-am abținut să fotografiez oameni în mizerie. Nu pot fi tratați cu viteza cu care se iau pozele.” Ion Grigorescu – pagini de jurnal

„Mă gândesc – sau mă gândeam, înainte de a-mi face operația de cataractă – la ce-o să fac dacă o să orbesc complet. Și nu eram foarte neliniștit pentru că și orbii nu numai că pictează, dar pot să facă multe alte lucruri vizuale pentru ceilalți, iar pentru ei rămâne ceva așa, pe care-l simți cu mâinile. Cine e obișnuit cu spațiul, cu formele nu mai are atâtea opreliști.” Ion Grigorescu