Ion Crețeanu, Cobzarul din Voineasa, Olt

Fiu al Oltului de Jos, de la Voineasa, inginer de profesie, Ion Creţeanu este de mult intrat în memoria comunităţii ca un mare tezaurizator de cântec autentic, fiind declarat ’’Tezaur Uman Viu’’ în anul 2020.
De la mama sa a moştenit sensibilitatea şi dragostea pentru versul popular.

A învățat să cânte de la bunicul său, Ioniță Crețeanu (zis Linguriţă), din Voineasa, și de la tatăl său, Dumitru Creţeanu, al cărui glas îl duce mai departe.
Debutul său a avut loc pe când era în școala primară, pe scena Căminului Cultural din comuna Voineasa (Olt), a unde interpretat cântecul „Cucule, mare duşman”, în anul 1967.

Rezultatele nu au întârziat să apară și la Festivalul cultural-artistic în cadrul taberei Ștefănești – Prahova (13 august 1972) a ocupat locul I la Secțiunea Muzică populară, premiu oferit de Organizația pionierilor din Republica Socialistă România.
În adolescenţă, începe să culeagă cântece bătrânești, balade și doine pe care numai bătrânii satelor sau lăutarii le mai știau a cânta.

Dar a făcut mai mult și le-a trecut ulterior prin filtrul sufletului său, aducându-le în fața publicului de astăzi neschimbate și, mai ales, în fața elevilor săi pe care îi formează atât în cântec, cât și în mânuirea cobzei.

Cu fiecare ucenic, Ion Crețeanu a lucrat și lucrează individual, punându-i în valoare calităţile vocale, împletite cu valenţele creaţiei tradiţionale, din respect pentru creaţia din vatra satului românesc și din dragoste pentru aceia care, ca şi el, văd în cântec un mijloc de îmbogăţire spirituală, de iluminare. Mai intens a lucrat în perioada 2005-2020, deoareace a găsit la câțiva dintre ucenicii săi un interes deosebit, pasiune pentru cobză şi cântarea tărănească.

Cu vârste și preocupări diferite, aceștia au aceeși pasiune: Claudiu Crăciun (preot), Vladucu Viorel (preot), Marian Gigină (diacon), Alin Pop (jurist), Dumitru Prunaru, Emil Revnic, Daria Moanţă (elevă), Mădălina Deaconu , Alecu Lusia Ionela (elevă), Florina Mitran (elevă).
Marea soprană Felicia Filip, împreună cu soţul ei, tenorul Cristian Mihăilescu, văzând comuniunea lui Ion Creţeanu cu ‘’lira tracă ‘’, l-au numit ‘’ Ion al Cobzei’’, si de atunci artistul a fost numit astfel.

„Preocupat de păstrarea şi mai ales transmiterea folclorului autentic, Ion Creţeanu este un activ magistru şi coordonator de tarafuri, cum sunt Morunglav-Olt, Greceşti-Dolj, Albotina-Bulgaria şi om de bază al ansablului folcloric profesionist Doina Oltului din Slatina, cu care de altfel a repurtat numeroase succese în ţară şi peste hotare. Ca orice oltean a susţinut ca în repertoriul acestui ansamblu Doina şi Căluşul – tezaure ale patrimoniului mondial – să fie piese de rezistenţă şi de reprezentativitate.

Întâlnit şi la nunţi, şi la botezuri, Ion Creţeanu este de foarte multe ori cap de afiş la numeroase evenimente culturale, spectacole, festivaluri, concursuri, atât ca interpret, jurat, cât şi în calitate de coordonator. Cu multă generozitate şi dăruire profesională oferă tuturor celor cuceriţi de farmecul cobzei şi a sonorităţilor ei, individual sau în cadrul organizat – ateliere, tabere de creaţie (Tabăra de Creaţie Vara pe Uliţă – Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Bucureşti), lecţii de iniţiere şi perfomare la acest străvechi instrument muzical tradiţional.” Dr. Aurelia Cosma, cercetător etnolog

„Ţică (bunicul meu dinspre tată ), Ioniţă Creţeanu, era o universitate în mişcare: povestitor pe gustul copiilor interpret de doine şi balade, știa puzderie de strigături şi snoave, trecuse prin urgia celor două conflagrații mondiale. O voce caldă, penetrantă, cu inflexiuni tulburătoare. El şi tatăl meu (Dumnezeu să-i odihnească), mi-au picurat în inimă primele mărgăritare ale cântecului țărănesc. De la ei și de la mama am învățat să nu râvnesc la nimeni, să nu urăsc pe nimeni. Întâile descătușări ale mugurilor mei în ale cântului s-au petrecut foarte devreme: pe la 4-5 anişori mă urcam pe buduroi, un trunchi de salcâm, ce servea drept nicovală pentru ograda noastră. A fost prima scenă. Spectatori, păsările și animalele curții. Apoi m-au observat membrii familiei..” (Ion Crețeanu)