Grigore Ciungulescu făuritorul vaselor de Oboga

Grigore Ciungulescu s-a născut în anul 1927, în localitatea Oboga din județul Olt, a făcut parte dintr-o familie de olari, tatăl și trei dintre unchii săi practicând acest meșteșug.
In localitatea Oboga meșteșugul olăritului s-a transmis din generație în generație, în localitate, la începutul secolului al IXX lea exista un număr de peste optzeci de localnici care practicau olăritul. Printre acești localnici se numără și renumitul meșter olar C. Diaconeasa care s-a bucurat de o recunoaștere națională, iar multe din piesele acestuia au fost trecute în patrimoniul mai multor muzee naționale.

Grigore Ciungulescu a profitat din plin de mediul propice dezvoltării dragostei față de arta olăritului, fiind mereu în preajma tatălui său, meșterul a învățat de mic cum să folosească lutul pentru a crea piese ceramice pentru uzul casnic, dar și piese decorative la care lucra cu mare atenție.
Având toate mijloacele la îndemână, Griore Ciungulescu începe să studieze istoria artei olăritului și folosește vasele create de create de predecesorii lui, drept modele și consideră că este foarte important să se păstreze aspectul și forma vaselor așa cum le modelaseră străbunii.
Petrecea foarte mult timp în muzeele din țară pentru a studia fiecare piesă ceramică în detaliu, căuta răspunsurile pentru a înțelege de ce vasele de lut din Oboga au o anumită formă și ce motive s-au folosit în decorarea acestora. Dar și-a arătat talentul și atracția față de arta olăritului împletind motivele tradiționale locului cu cele pe care le descoperea. Meșterul Grigore Ciungulescu se inspira din natură dar și din alte meșteșuguri, împrumutând motive de pe cojoace, prosoape și alte piese decorative pentru casele oltenești și nu numai.

Vasele create de meșter erau scoase spre vânzare în mai multe târguri din localitățile din județ, cât și în alte județe din țară. Acesta nu confecționa toate categoriile de piese ceramice tradiționale de Obega, cu toate că le cunoștea, ci s-a axat pe realizarea pieselor ceramice de decor. Pentru frumusețea pieselor, unii cumpărători veneau chiar la el acasă pentru a le comanda și a le lua de Grigore Ciungulescu.
Uneltele folosite de către olarul G. Ciungulescu erau tradiționale, pentru finisarea exteriorului vaselor folosea “fichiașul’ din lemn; pentru netezirea marginii vaselor folosea o bucată de piele denumită “plotog”; “cornul” de vită cu care decora vasele; paiul de fân și pana de gâscă pentru a realiza un decor cât mai fin; „titirezul”, o unealtă din lemn pe care o folosea pentru a încreții marginea taierelor.
Piesele create de meșter atrag atenția publicului pasionat de obiecte decorative din lut și a specialiștilor în meșteșugul olăritului, eleganța vaselor dar și modelele folosite la decorarea vaselor sunt caracteristicile pieselor create de G. Ciungulescu. Pe vasele decorative create de acesta găsim motive precum cocoșul, pana de păun, valurile, figurile geometrice și alte motive din natură ca pomul vieții, vița de vie și multe alte motive pe care le cereau cumpărătorii.
În timp olarul s-a bucurat de o arie mare de desfacere pe piața produselor ceramice, totodată participând la numeroase expoziții culturale și concursuri în cadrul mai multor muzee din țară. Meșterul a primit numeroase premii și medalii pentru creațiile sale, din care putem aminti: premiul II la cea de-a V-a Expoziție bienală de artă din anul 1969; premiul I la Târgul olarilor din cadrul “Cibinium 1972”, medalia de aur la Expoziția de artă populară din 1974, premiul III la ediția din 1979 a Festivalului național “Cântarea României”. Creația lui Grigore Ciungulescu a fost distinsă cu mențiune la Expoziția internațională a meșterilor și meseriilor artistice popular din anul 1978 organizată in Bulgaria.
A fost și professor la clasa de ceramic din Oboga, transmițând experiența și pasiunea sa pentru frumusețea meșteșugului olăritului. Si-a dedicate viața cunoașterii artei, fiind într-o continuă căutare a frumosului traditional, reușind să transmită tainele olăritului și să lase noilor generații nenumărate opera de artă.
Multe din piesele făurite de Grigore Ciungulescu, au fost trecute în patrimoniul mai multor muzee, unele din piese sunt și acum în muzeele din întreaga țară. Muzeul de artă populară din București, Muzeul Bruckenthal din Sibiu, Muzeul etnografic al Olteniei din Craiova, Muzeul județean din Slatina, Muzeul orășenesc Caracal, s.a.
Meșterul se stinge din viață în toamna anului 2008 lăsând un loc gol printre meșteri, rămânând în istoria culturii tradiționale oltenești.