Gh. Constantin MIHĂILESCU, sculptor

Constantin MIHĂILESCU s-a născut la Berești, județul Putna (actualmente Suceava), in anul 1881 si a încetat din viata la Râmnicu-Vâlcea, in anul 1928.

In perioada 1900 – 1904 a urmat Școala Națională de Arte Frumoase, secția sculptură, cu Wladimir Hegel, București.

Pentru a-şi continua studiile, a fost nevoit, din lipsa mijloacelor materiale, să primească în 1905 o catedră de desen şi caligrafie în învăţământul secundar la Râmnicu Vâlcea, post pe care l-a păstrat până în anul 1928. Simultan cu activitatea desfăşurată în învăţământ a fost şi expert grafic la Tribunalul din Râmnicu Vâlcea.

În anul 1908, a realizat prima lucrare importantă, intitulată „Un cap de ştrengar”, pe care, nesigur de valoarea ei artistică, a amplasat-o pe furiș în baroul avocaților din Râmnicu Vâlcea.

Nu a durat mult până când lucrarea a atras atenţia câtorva cunoscători ai artei, în special a avocatului şi politicianului Grigore Procopiu, a avocatului şi nuvelistului Caton Teodorian, care l-au încurajat moral şi material.
Lucrând cu perseverență, în anul 1909, Constantin Gh. Mihăilescu a reușit să se prezinte la Salonul Oficial din Bucureşti, cu sculpturile „Somnul” şi „Băbuţa”, care au fost apreciate în presa de specialitate, consacrându-l pe artist care, în perioada anilor 1909-1916, a devenit un expozant permanent.

Lucrari in muzee: Moș Iancu (1913), La săniuș (1921), Un artist (portretul d-lui Dr. Ion Puțurianu, 1927), Muzeul Judeţean de Artă „Casa Simian”, Vâlcea; La bob (replică în bronz a lucrării La săniuș), Muzeul Sportului, București.

Premii si Distincții:
1911, 1916 – Premiat la Salonul Oficial;
1912 – Premiul I la un concurs de machete;
1923 – Primește medalia „Răsplata muncii” clasa I pentru învăţământ.