Gabriela BEJU s-a născut la Turnu Măgurele, județul Teleorman, in anul 1947, iar din anul 1973 este stabilită în Franţa, unde a si încetat din viata la data de 13 ianuarie 2021.
In perioada 1965 – 1971 a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti; in anul 1972 Şcoala Specială de Design, Köln; iar in anul 1978 Şcoala de Arte Frumoase Upper, secţia arhitectură; maeştri: Ion Lucian (profesor), Robert Couturier, Paris.
Începând cu 1984, a fost profesoară la Universitatea Paris V și cercetătoare la Centrul de Cercetări ale Mediului și ale Arhitecturii Rurale din Paris.
A sculptat cu preponderență în piatră.
Printre cele mai reprezentative lucrări se numără: Victorie (1971, bronz), Iarba (1973 granit roz), Draperie (1978, marmură de Carrara).
De-a lungul carierei sale a obținut o serie de premii: în 1971 premiul Tineretului al Uniunii Artiștilor Plastici din România; în 1973 premiul de onoare pentru sculptură la Saar; în 1974 premiul Seneyra, Valencia și nu în ultimul rând, Prix de la Vocation, Fondation de France acordat în anul 1975.
Începând din anul 1971 a participat la numeroase simpozioane atât în țară cât și peste hotare.
În anul 1972 a vernisat prima expoziție personală la Atena, Grecia.
Gabriela BEJU a scris si Les Maisons en Bois de Maramuresh. Comparaisons et Hypothèses, Paris, 1984.
