Gabriel Popescu, gravor, desenator

Gabriel Popescu s-a nascut la data de 3 aprilie 1866, in Vulcana Pandele, județul Dâmbovița, si a incetat din viata la data de15 aprilie 1937, Vulcana Pandele.

Fiu de preot, a devenit cel dintâi gravor român cu studii în domeniu, fondator și titular vreme de mai multe decenii al catedrei de gravură a Școlii Naționale de Arte Frumoase din București.

A avut un talent remarcabil si la desen, astfel că a obținut o bursă la Paris pentru a studia pictura, însă s-a înscris la cursuri de gravură. A rămas șase ani în capitala Franței, iar apoi s-a întors în România, unde a continuat să profeseze.

A stăpânit toate tehnicile gravurii (acvaforte, dăltița, ac sec, acvatina) si a primit mai multe distincții și medalii la diferite expoziții, a fost prețuit și încurajat de însuși Majestatea Sa, regele Carol I al României.

Casa-atelier „Gabriel Popescu”, singura de acest tip din România, deschisă publicului în anul 1972 și restaurată în anul 2016, prezintă aspecte ale vieţii şi activităţii gravorului, prin orânduirea firescă a obiectelor personale, a bibliotecii conţinând cărţi de specialitate, reviste de artă.

Atelier și locuință pentru artist și familia sa, casa a fost realizată împreună cu arhitectul Alexandre Clavel, prietenul gravorului, în anul 1905.