Emil VITROEL, sculptor

Emil VITROEL s-a născut la Cernei, Arad, in anul 1929 si a încetat din viata la Arad, in anul 2001.
S-a născut într-o familie de evrei, tatăl având origini sefarde, iar mama poloneze.

La invitația fratelui mamei sale (care își pierduse fiica la Auschwitz), se transferă la București, la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”.

In anul 1955 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, cu profesorii Constantin Baraschi şi George Löwendhal, Bucureşti, România.

Emil VITROEL a efectuat călătorii de studii în fostele URSS, RDG, Iugoslavia, Polonia.

Din 1955 a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar din 1994 membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici (AIAP).
Lucrează în lemn şi piatră și, începând cu anii ’70, abordează aluminiul. De-a lungul timpului, va participa la majoritatea manifestărilor artistice de grup, atât în Arad, cât și în alte orașe din România sau Ungaria, expunând chiar și în Polonia și fosta Iugoslavie.

Lucrări monumentale:

  • I. L. Caragiale, Vasile Alecsandri, Friedrich Schiller, Maxim Gorki (busturi), Teatrul de Stat din Arad, România;
  • Frontonul Teatrului de Stat din Arad, România;
  • Monumentul Eroului de la Păuliş (împreună cu sculptorul Ion Munteanu şi arhitectul Milos Cristea), Arad, România;
  • Monument al Griului, Ungaria;
  • Emil Monția (compozitor; bust), România;
  • Avram Iancu (revoluționar român pașoptist; bust), Arad, România;
  • Monument al Eroilor, Ghioroc, România.

Lucrări în Muzeul de Artă, Arad, România.

Lucrări în colecții private din România, Iugoslavia, Italia, Franța, Germania, Ungaria, Austria, Ierusalim, SUA, Canada, Japonia, Spania.

Premii și distincții:
Premiul III, acordat în cadrul Festivalului Internațional al Tineretului, București, România;
1984 – Ordinul „Meritul Cultural” Clasa III România;
1994 – Premiu acordat de Revista „Relief”, publicație culturală editată de Fundația Culturală „Ioan Slavici”, Arad, România.