Edificiul roman cu mozaic, Constanta

Ridicat la granița dintre secolele al III-lea și al IV-lea p. Chr., reprezintă o bijuterie arhitecturală a perioadei bizantine timpurii în vestul Pontului Euxin.

Edificiul este bine-cunoscut pentru somptuozitatea decorului său interior: pavaj mozaicat policrom întins pe toată suprafața sălii de pe terasa superioară, pereți placați cu marmură decorată variat.

Construit pe trei terase amenajate în faleză, Edificiul cu mozaic oferea o susținere puternică solului, protejând portul tomitan împotriva alunecărilor de teren inerente în această parte a peninsulei.

În aceeași măsură, oferă un spațiu generos activităților publice de natură economică, socială, culturală sau politică, prin marea sală cu mozaic pavimentar susținută de terasa superioară (2000 mp), sală care comunica, prin intrarea situată pe latura de NE, cu piața centrală a orașului vechi.

Nivelurile inferioare, cel median și cel situat în apropierea cheurilor portului tomitan, sprijineau câte un șir de încăperi boltite, care au funcționat fie ca depozite portuare (cele de pe terasa a III-a, cea mai de jos), fie ca spații de depozitare, dar și de comercializare a mărfurilor venite de pe mare (cele de pe terasa a II-a, cea mediană și piațeta în care acestea se deschideau).

Ridicat la granița dintre secolele al III-lea și al IV-lea p. Chr., reprezintă o bijuterie arhitecturală a perioadei bizantine timpurii în vestul Pontului Euxin.

Edificiul este bine-cunoscut pentru somptuozitatea decorului său interior: pavaj mozaicat policrom întins pe toată suprafața sălii de pe terasa superioară, pereți placați cu marmură decorată variat.

Din întreaga suprafață a mozaicului pavimentar s-au păstrat însă astăzi aproximativ 400 mp. Decorat cu motive geometrice complexe, mozaicul este opera unor artiști pricepuți, probabil meșteri itineranți care au executat o comandă deosebită la chemarea tomitanilor.

Dacă pe plăcile de marmură erau schițate și motive zoomorfe și antropomorfe, în afara celor vegetale și geometrice, pe covorul mozaicat nu s-a păstrat decât o singură imagine din afara ultimelor două categorii amintite: un porumbel alb, atent ascuns între motivele vegetale predominante.