Dumitru Pop, ambasadorul culturii tradiționale maramureșene, Săpânța, Maramureș

În secțiunea „Descoperă oameni cu Nume!” îl prezentăm pe meșterul Dumitru Pop, poreclit si „Tincu”, cel ce realizează cruci şi epitafuri pentru Cimitirul Vesel din Săpânța, Maramureș.
Pe 6 septembrie 2021, Dumitru Pop Tincu a fost onorat cu titlul de „Tezaur uman viu”, acordat de Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.

Dumitru Pop (Tincu) s-a născut la data de 25 august 1955 în Săpânța, județul Maramureș si a încetat din viata in data de 15 decembrie 2022.

Încă de mic, de la vârsta de doar 9 ani, îl admira pe Stan Ion Pătraș – unt’eșu Ion, cum îl numea – vecinul nașei sale.
Dumitru Pop (Tincu) reia formele decorative originare și cromatica specifică impuse de inițiatorul Stan Ion Pătraș la Cimitirul vesel din Săpânța, recreându-le, alături de epitafurile cu valențe literare și accente de vers maramureșean, realizând astfel o adevărată frescă a satului maramureșean contemporan – autentică și originală, plină de culoare și savoare – un spațiu cultural cu o identitate bine definită.
Cimitirul vesel ni se descoperă ca un veritabil fapt folcloric, unind elemente de basm, snoavă, poveste și poezie, prin intermediul ironiei – adevărat act de arbitru – prezentă în discursul sculptural-pictural-poetic. În mod evident, tragicul situației se anulează în râs, un râs care îmbracă diferite forme, de la ironie, la sarcasm, la batjocură și comicul ușor.

Epitafurile dăltuite în cuvinte alese mărturisesc despre oameni, meserii, profesii, ocupații, activitățile cotidiene ale satului, tradiții, obiceiuri și multe alte povești spuse sau nespuse, știute sau neștiute. Ele exprimă plastic viziunea artistului despre lume și viață și credința în viața de apoi și reprezintă o radiografie a satului maramureșean, prin prisma unor idei sintetizatoare despre viața celui trecut în lumea fără dor, portret moral, împrejurările în care s-a produs moartea, ocupație, status social.
Crucile sunt colorate într-un albastru vibrant, albastru de Săpânța, adevărată marcă locală, iar viața celui înhumat este zugrăvită în culori intense – roșu, galben, negru, verde – și epitafuri originale. Sufletul de culoare se scaldă în albastrul imaterial și vertical, drum ce unește lumile, stâlp ce susține bolta cu fântânile cerului.

Dumitru Pop (Tincu) este un excelent ambasador al culturii tradiționale maramureșene, pe care o promovează constant, participând la manifestări naționale și internaționale. Astfel, este prezent cu creațiile sale la târgurile și expozițiile organizate la nivel local, regional sau național, dar și în străinătate: Franța, la Annency, Paris, Lyon, Grenoble, Sѐte, Blois, în Germania, la Berlin, în Italia, la Pescara, Abategio și Israel, în Kibbutz Beeri, Beer Șeva, Tel Aviv, Haifa.
„Țara Maramureșului este o zonă etnografică recunoscută ca fiind depozitarul unui patrimoniu cultural material, imaterial și natural bogat, un brand cultural și turistic cu multiple particularități. Chiar dacă în perioada comunistă și în cea postrevoluționară Maramureșul a fost supus transformărilor vizibile, iremediabile, Cimitirul vesel din Săpânța a perpetuat tradiția inițiată de Stan Ion Pătraș și aceasta și datorită celui mai fervent continuator al tradiției în Săpânța, creatorul popular Dumitru Pop (Tincu). Patrimoniul cultural trebuie perceput ca un element fundamental al identității noastre locale, naționale și europene, protejarea acestuia fiind o responsabilitate, atât a autorităților și instituțiilor cu atribuții în domeniu, cât și cetățenilor, a comunității. Nu ajunge să fim doar locuitori ai cetăţii, ci, pentru a avea un sentiment al apartenenţei locale şi o identitate culturală, este necesară cunoaşterea trecutului şi a importanţei conservării, protejării şi promovării patrimoniului cultural local şi naţional. Doar protejând, asumat, patrimoniul cultural vom putea transmite resursa culturală către generațiile viitoare, în forma sa autentică și nealterată, fundamentală pentru o dezvoltare durabilă.” Asist. univ. dr. Natalia LAZAR Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, Facultatea de Litere, Etnologie.

„Cimitirul vesel din Săpânța este singurul loc din lume unde se râde de moarte și pentru cei care mă întreabă spun că sunt din Săpânța, locul în care moartea și-a pierdut sămânța. Dacă o să ajungeți la cimitirul Săpânța, eu sunt continuatorul acelui cimitir vesel. Mai exact, sunt sculptorul cimitirului vesel, încă din anul 1977. Dăltuiesc lemnul de la început de la început până la final. Mesajele sunt reluat4e din viața omului și rămâne după el ceea ce scrie pe cruce. Tot ce apare pe cruce este scris la persoana I, este ceea ce numesc transmiterea mortului către cel care îi vizitează mormântul. Textele le fac eu. Numai să faci un text, să pui o cruce în cimitir, sau să copiezi o cruce pe cealaltă, nu merge! Fiecare cruce are părticica ei de noutate, are personalitatea ei. Seamănă între ele, dar nu sunt aceleași. Sunt altfel de motive. E personalizată fiecare. Nu toată lumea înțelege asta. Ochiul omului nu-l duce să vadă ansamblul crucii, ci se uită la poză și la text. Nu-l interesează ce se face sau ce reprezintă. Fiecare părticică are o istorie a ei”, mărturiseşte Dumitru Pop