Dumitru PAVELESCU DIMO s-a născut la Calafat, Dolj, in anul 1870 si a încetat din viata in anul 1944.
A fost fiul unui comerciant aromân, rudă cu Theodor Aman. De la bunicul său, Pavel, a moștenit patronimicul Pavelescu.
In perioada 1894 – 1898 a urmat Şcoala Naţională de Arte Frumoase, profesor: Ion Georgescu, Bucureşti.
A debutat în anul 1898, la Expoziția artiștilor în viață. A expus apoi la Saloanele oficiale și la alte expoziții și concursuri, obținând premii și medalii, lucrările sale atrăgând atenția publicului și presei (1913-1914). A expus la Paris, la Salonul artiștilor francezi, iar în țară la Tinerimea artistică.
La expoziția personală din 1906 a obținut Medalia de aur cu diplomă specială, alături de Wladimir Hegel, Dimitrie Paciurea și Aristide Iliescu.
A realizat numeroase busturi reprezentând diferite personalități din România și diferite proiecte de busturi și machete de monumente funerare (Mihai Viteazul, executat în atelierul său din Florența).
Lucrări realizate:
1877 – 1878 – Statuia Independenţei, Piteşti, Argeş;
– Monumentul Independenţei, Calafat, Dolj;
– Monumentului Independenţei, Craiova, Dolj;
1897 – 1898 – Grigore Alexandrescu (bust), Târgovişte, Dâmboviţa;
1906 – Monumentul lui Traian, în Piaţa Sf. Arhangheli, Brăila;
1907 – Monumentul funerar Th. Stamatoiu, Caracal, Olt;
1912 – Monumentul Independenţei, Carol I, grup statuar compus din şapte figuri.
Premii şi distincţii:
1906 – Medalia de Aur, Expoziţia generală română, Bucureşti;
1911 – Premiul al II-lea, Salonul Oficial pentru pictură şi sculptură, Bucureşti;
- Premiul I pentru Monumentul lui Mihai Viteazul la Călugăreni (monumentul nu a fost executat).
