Cosmandinul și Ana-Foca – Sărbători populare în prima zi a lui Cuptor (1 iulie)

În tradiția populară luna iulie este considerată ca fiind cea mai călduroasă din an, fapt pentru care mai este cunoscută și sub denumirea de „Cuptor“ sau „Luna fierbințelilor“. Fiind o lună dedicată muncilor agricole, în special secerișului, în popor se credea că toți sfinții prăznuiți în această perioadă au puteri asupra recoltelor și le protejează, dacă sunt cinstiți cum se cuvine, sau de nu, le pot distruge. Astfel, pentru a putea fi adunate în pace recoltele de pe ogoare, în calendarul popular au fost instituite o serie de sărbători menite să îmbuneze divinitățile răspunzătoare de producerea grindinei sau a incendierii grânelor.
Este și cazul sărbătorilor populare Cosmandinul și Ana-Foca, ambele celebrate în prima zi a lui Cuptor (1 iulie).
În ceea ce privește Cosmandinul, denumirea acestei sărbători este de fapt o contopire a numelor sfinților creștini Cosma şi Damian. Fiind supranumiți și „sfinții doctori fără de arginți”, în popor numele acestora sunt adesea invocate când se prepară leacuri din plantele tămăduitoare și, uneori, sunt pomeniți și în descântece.
Un asemenea descântec „de lungoare” (cules din Bucovina, mai exact Horodnicul de Sus), ne este prezentat de Marian Simion Florea în lucrarea Descântece populare române, publicată în anul 1886:

„Amin! Amin!
Cosmă, Dămin!
Unde purcezi,
Codrii ciuntezi,
Toate fântânele,
Toate izvoarele,
De mâluri
Şi de gloduri
Să le curăţeşti,
Să le limpezeşti,
Lungoarea s-o izgoneşti (…)
N. să rămâie curat,
Curat și luminat,
Ca maica ce l-a făcut,
Ca sfântul soare,
Ce‘n senin răsare.
De la mine descântecul,
De la Dumnezeu leacul.”

Un alt descântec, de data asta „de răul copiilor” (cules tot din Bucovina, satul Boian – regiunea Cernăuți), invocă numele sfinților doctori fără de arginți Cosma şi Damian, fapt care reflectă credința populară în puterile tămăduitoare a acestora:

„Amin! Amin
Cosma, Damin
Descântecu-l descânt eu,
Leacu îl dă Dumnezeu
Ear‘ N. să rămâe curat
Curat și luminat
Ca Dumnezeu ce l-o dat
Ca Maica Precista, ce l-o lăsat”.

Pentru sprijinul acordat celor aflați în suferință, oameni şi animale deopotrivă, fără a primi nimic în schimbul vindecării, Cosma și Damian au fost trecuți în rândul sfinților ca vindecători, având leac la bolile de ochi, de lingoare, răul copiilor, sperietură, boli rele la vremurile acelea. Treptat, numele lor au pătruns în ritualurile populare de însănătoșire, în descântece şi formule magice, devenind unul singur, pomenit la vreme de restriște, Cosmandinul.

Tot în prima zi a lui Cuptor este celebrată sărbătoarea Ana-Foca, denumirea acesteia fiind o combinare a numelor a doi sfinți creștini: Sfânta Ana (a cărei adormire este prăznuită de biserica de Biserica Ortodoxă la 25 iulie) și Sfântul Mucenic Foca (la 23 iulie fiind prăznuită aducerea moaștelor acestuia de la Sinope la Constantinopol).
Potrivit credințelor populare din Transilvania şi Banat, Ana-Foca este aducătoare de arșițe, care pârjolesc și usucă recolte, în special vița-de-vie. Ca să scape de acest blestem, gospodarul care nu vrea să i se usuce via nu trebuie să lucreze în această zi. Ziua e periculoasă și de trăsnet, dar și de foc; se ține pentru a fi ferit tot anul de daună prin foc sau prin roadere de șoareci prin casă. Se spune că, dacă o respecți, Ana-Foca te păzește de foc tot anul. Iar de nu, „te arde când ți-e lumea mai dragă”.
Prin unele sate din Moldova aducătorul de foc şi arșiță este considerat în continuare Sf. Foca, prăznuit de biserică la 23 iulie. Așa cum arată Tudor Pamfile în studiul său etnografic din anul 1910, în popor se credea că „mai înainte Foca era un sfânt creștinesc, dar de când la ziua lui au ars șapte sate, îl țin cu sfinţenie şi păgânii, cum bunăoară ar fi turcii. El este rău de foc, căci arde casele şi toate ale omului, lăsându-l sărac, lipit pământului”. De asemenea, în Dobrogea se crede că Sfântul Foca provoacă incendii şi arsuri pe corp dacă nu i se prăznuiește ziua la 23 iulie. Astfel, prin simpla schimbare de sens a numelui, Sfântul Foca a devenit o divinitate aducătoare de primejdii, în primul rând de incendii (Moldova și Dobrogea).