Constantin Isachie Popescu s-a născut in anul 1888, la Paşcani, județul Iași, si a încetat din viata in anul 1967, la Bucureşti.
A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, la clasa de pictură a lui G.D. Mirea.
Si-a apoi studiile la Paris, Florenţa şi Londra.
In anul 1920 obtine diploma Academiei Regale din Florența cu notă maximă. La Roma se căsătorește cu Letiția Mirea, nepoata pictorului G. D. Mirea
In toamna anului 1920, se îndreaptă spre Paris, unde intră prin concurs la Ecole Nationale de Beaux Arts, la prof. Paul Baudouin. În paralel urmează un curs de pictură cu prof. L.Fr. Biloul.
In 1921 este admis la Salon des Artistes Francais, iar in 1924 obține diploma de la Ecole Nationale și se întoarce în țară.
Debutul în viaţa artistică românească a avut loc prin expoziţia personală de la Ateneu din 1924.
S-a alăturat, din 1925, societăţii ”Tinerimea Artistică”, alături de care a expus de-a lungul întregii perioade interbelice.
Şi-a prezentat lucrările în expoziţii personale, de grup şi colective, precum şi în cadrul Salonului Oficial, participările sale succesive aducându-i mai multe premii.
De la bun început devine apreciat în cercurile cele mai înalte ale capitalei, primind importante comenzi de portrete: Regina Maria (1936), foşti guvernatori ai Băncii Naţionale ca Mihail Manoilescu şi Constantin Anghelescu (1939), înalţi prelaţi ca Episcopul Vasile Aftenie, personalităţi din lumea artelor ca dirijorul George Georgescu, întemeietor al Festivalului George Enescu ş. a.
In anul 1944 se refugiază din pricina bombardamentelor la Câmpulung – Muscel
Intre anii 1953 – 1960 execută mari portrete compoziționale : Gala Galaction, George Georgescu, Sonia Cluceru, Zenaida Pally, Iolanda Mărculescu.
Isachie Popescu s-a făcut remarcat în peisajul artistic autohton prin portretele sale realiste, dar mai ales prin peisajele realizate în plein air, care ilustrează locuri pitoreşti ale numeroaselor sale călătorii prin Europa şi Orientul Apropiat. Opera sa reflectă opţiunea pentru impresionism şi uneori pentru unele procedee postimpresioniste, centrală pentru peisajele sale fiind preocuparea pentru redarea luminii.
In data de 5 Decembrie 1967 încetează din viață și este înmormântat la cimitirul Bellu.
În 1975 a fost organizată, la Bucureşti, o amplă expoziţie retrospectivă a operei sale.
