Constantin Artachino (scris si Artakino) s-a născut la data de 7 noiembrie 1870, la Giurgiu, si a încetat din viata la data de 9 februarie 1954, București.
A fost fiul lui Domenico Artachino, cu ascendenți originari din portul Artachi de la Marea Marmara.
S-a format la București și Paris, însă a căutat contexte variate, în călătorii la Veneția, Milano, Londra și Constantinopol.
Membru fondator al Societății Ileana și al Tinerimii Artistice.
Astfel, împreună cu alți pictori ai vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează în iulie 1897 Societatea pentru dezvoltarea artelor în România – „Ileana”.
De asemenea, a fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petrașcu.
A fost profesor la Școlile de Belle Arte din Iași și București.
S-a afirmat în special ca portretist și peisagist, într-o viziune academistă ușor modernizată, cu o paletă dominată de tonuri calde de ocru, cu tușe versatile – când minuțioase, când aplicate cu pensule late și gesturi rapide.
A fost decorat de regele Ferdinand și de regele Carol al II-lea, pentru meritele sale ca pictor și profesor.
