Colecția etnografică Constantin Niţu, Cornățelu, Poboru, Olt

Constantin Niţu este un meșter popular în domeniul țesăturilor și cusăturilor, de-a lungul timpului câștigând peste 150 de premii și distincții, printre acestea și cel de TEZAUR UMAN VIU în anul 2018.

„Constantin Nițu a creat, poate singular și neegalat, vâlnicul (țesut compus din două foi unite pe orizontală, cutat mărunt), brâiele (de două tipuri: cel vechi, pe fond roșu, numit mocadin și cel de tip nou, pe fond bleumarin, caracterizat cu un etnotermen, brânel), betele și broderiile de finisare cămășilor. Am putea rezuma, ca o caracteristică definitorie a costumului feminin creat de Constantin Nițu, simetria, triada, cromatica bleumarin, roșu, verde, ornamentația verticală, policromia pieselor și varietatea alcătuirii masculin-feminin. Lumea creației operelor sale desăvârșește arealul oltenesc și romănățean cu rol și loc bine determinate în concepția unitară a civilizației țărănești clasice românești”- așa cum arată Adrian Irinel Cănureci – Șef Secție Etnografie a Muzeului Olteniei.

Pe lângă faptul că este un apreciat creator al tezaurului de port autentic românesc, Constantin Nițu a colecţionat de o viaţă obiecte reprezentând cultura locală, pe care o denumeşte, plastic, „nordul de Olt”. A adunat, după propriile spuse, în jur de o mie de reţete de vopsit firele cu plante tinctoriale. Cunoştinţele sale etnografice se reflectă, fără îndoială, şi în conţinutul colecţiei sale. Colecţia se înghesuie, pur şi simplu, în casa modestă, cu trei odăi şi verandă, a colecţionarului.

Doar veranda a fost amenajată pentru expunerea pieselor de port şi tot aici au loc lecţiile cu copiii; uneltele stau prin curte sau în pod, iar în camere se află, aranjate sub forma unor colţuri expoziţionale, obiecte de toate felurile. Iar cele mai preţioase piese stau adăpostite în lăzi şi geamantane.

Eterogenă, colecţia cuprinde: pietre semipreţioase adunate din zonă, fosile, unelte primitive din piatră, obiecte religioase (cărţi de cult, sfeşnice, pristolnice, icoane, veşminte, vase liturgice), numismatică, filatelie, fotografii, cărţi poştale, obiecte etnografice, dar mai ales piese textile, multe fiind adevărate capodopere. Se remarcă piesele specifice portului local, zăvelcile albastre, pomneaţa de mort, marame de borangic, batiste şi cămăşi de mire.

Meşterul îşi trăieşte bătrâneţea în Cornăţelu.

Nu mai ţese ca altădată dar nu şi-a pierdut priceperea în a povesti. Când îi calci pragul casei, descoperi sanctuarul unde a strâns multe lucruri nepreţuite.