Cicerone POPESCU, pictor, gravor

Cicerone Popescu s-a nascut in data de 19 martie 1908 la Vălenii de Munte, judetul Prahova si a decedat la Giurgiu la 4 mai 1998.

A urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i ca profesori pe Camil Ressu, R. Stork, Costin Petrescu, Constantin Artachino, Oscar Han, Tzigara Samurcas.

In afară de un impresionant număr de lucrări in ulei, s-a remarcat si prin tehnica gravurii. Multe gravuri au fost publicate in revistele culturale ale vremii (Drum, Romania).

“Pictura lui Cicerone Popescu este pictura naturilor statice, a florilor, a peisajelor citadine din provincie – Rosiorii de Vede si mai târziu Giurgiu, a unor debordante scene de circ, cu o aplecare tenace asupra dresurilor de cai, ca element central in genul respectiv. Peisajele sale sunt caracterizate prin eliminarea elementelor redundante, printr-o anume simplificare a peisajului – dovada fortei picturale concentrate – menită să ajute la comunicarea unei stări, a unei perspective psihologice.

Pictorul ne ademeneste cu o puternică si proprie afectivitate artistică, lumea lui este una asezată, tihnită, izvorând din canoanele picturii clasice românesti mult amprentată in cazul de fată de stilistica lui Camil Ressu (profesor al pictorului). In naturile lui statice pictorul român asterne uleiurile simplu, foloseste tonuri linistitoare de gri, de albastru si verde. Nu avem in fată perspective inutile, spatii hazardate, voit pretentioase. Pictura lui va imortaliza ceea ce-si propune, te cheamă intr-o scenă in care nu lipsesc glastre smăltuite, ceasuri, scrumiere si de fiecare dată o carte de pictură, cum altfel – lăsată neglijent intr-un colt de masă, iar fundalul trimitând obsesiv spre alte teme picturale consacrate (inclusiv Balcicul din autoportretul din tinerete).” ANGHEL CIOBANU