Cetatea Ineului, Ineu, Arad

Cetatea actuală a fost ridicată între anii 1645-1652 după planurile arhitectului austriac Gabriel Haller, pe vremea principilor transilvăneni Rakoczi și Rakoczi al II-lea și folosită de către aceştia ca reşedinţă de vară.
Fortul a fost ocupat din nou de turci în anul 1658, fapt menționat de către Miron Costin în cronica sa.
Turcii au stăpânit cetatea până în secolul al XVII-lea.
În 1599 Mihai Viteazu ia frâiele cetății, apoi e cucerită iar de Imperiul Otoman.

În secolul al XVII-lea ajunge sub ocupație habsburgică, ocazie cu care i se definește înfățișarea actuală, conform planului unui arhitect austriac,
Gavril Haller, în perioada domniei principilor Rákóczi. Este asediată iarăși de turci la scurt timp, recucerită de habsburgi, ajungând să fie părăsită în 1745.

Prima parte, cea interioară, este de fapt un castel cu două nivele, are forma de pătrat, la colțuri sunt străjuite de patru bastioane circulare etajate.
Cel de-al doilea element, cetatea exterioară, este așezată la o distanță de câteva sute de metri, și forma brâul de ziduri din piatră, tot în formă de pătrat, cu bastioane la colțuri.
Din acestea nu se mai păstrează decât niște urme. Zidurile erau înconjurate din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curgând râul Crișul Alb.