Casa-muzeu de lemn din Cizer, Sălaj

Casa de lemn acoperită cu paie a muzeului local este datată de tradiție din secolul 18. Tradiția orală susține că în această casă s-a ținut slujbă în timpul ridicării bisericii de lemn la 1773.
Ultimul ei locuitor a fost Lupuț Ioan a Giurchii Floroaie din Cizer.
Ea a fost mutată și salvată în spatele școlii noi în 1987.
O vreme a stat neîngrijită, degradându-se în bătaia ploilor, dar a fost din nou salvată în urma unei restaurări în 2017.
Casa a fost declarată monument istoric în anul 2004.

Casa este ridicată din bârne rotunde de stejar, încheiate la colțuri cu cheotori simple, scobite semirotund și cu capete lungi de încheiere ieșind afară din pereți.
O parte din bârne sunt dăltuite cu barda, într-o tehnică mixtă de lemn parțial lăsat rotund și parțial fățuit.
Izolarea se face printr-un strat de lut aplicat pe pereți atât în interior cât și în exterior.
Încăperile sunt podite iar pe jos sunt unse cu pământ.
Planul casei este compus dintr-o încăpere de locuit, o tindă și un târnaț de-a lungul lor, deschis spre miazăzi.
Acoperișul este deosebit de înalt și greu, învelit cu paie într-o tehnică specifică zonei.

Ajută și pe alții să descopere: