Casa Memorială Tudor Arghezi, Mărțișor, București

Casa Memorială Tudor Arghezi, cunoscută Casa Mărțișor, este situată în strada Mărțișor nr 26, pe Dealul Piscului. Tudor Arghezi devine proprietar, începând cu anul 1926, al terenului unde va urma sa fie construită casa memorială.

Demarează construcția acesteia cu sprijinul suedezului Jahanes. Casa a fost construită după planurile arh. George Matei Cantacuzino.
Casa memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, un spațiu inedit datorită istoriei și amintirilor pe care le poartă cu ea, se află în casa în care a locuit poetul, unul dintre cei trei mari inovatori ai limbajului poetic românesc, începând cu anul 1930, și s-a întipărit în memoria locală sub denumirea de „Mărțișor”.

Conform dorinței testamentare a scriitorului, începând cu anul 1974, aceasta a devenit casă memorială.
Clădirea este compusă din parter și etaj, în total 18 camere, discrete, fără a epata în vreun fel, la care se adaugă dependințele.
În colecția de aici, publicul vizitator poate avea acces la obiecte de mobilier datând din acea vreme, cărți, obiecte de artă, fotografii, documente originale ale poetului Tudor Arghezi.
În curtea casei, se află și tipografia Biletelor de papagal, unde astăzi sunt expuse volume, documente, reviste și imagini din istoria familiei și a întregului spațiu, iar vizitatorii pot viziona aici filmul documentar Prisaca, realizat de Paul Anghel în 1956.

Tudor Arghezi s-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46, numele său fiind Ion Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu.
La vârsta de 16 ani debutează în „Liga ortodoxă” a lui Alexandru Macedonski, sub semănătura Ion Theo.
Până în 1910 – când a început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare cum sunt: „Cronica”, „Cuget românesc”, „Națiunea”, „Bilete de papagal” – publică la mai multe periodice ale vremii: „Revista modernă”, „Viața nouă”, „Facla”, „Viața românească” și altele.
Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române.
A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și literatură pentru copii.
Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie.
În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este distins cu numeroase titluri și premii, iar în anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder, acordat de Universitatea din Viena.
În 1965 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură.
În 1967, poetul moare, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina casei din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale.

Casa a rămas până astăzi muzeu, fiind menținută de fiica sa, Mitzura Arghezi.

Ajută și pe alții să descopere: