Casa memorială Nicolae Labiș, Mălini, Suceava

Casa Memorială Nicolae Labiş a fost construită de învăţătorii Eugen şi Profira Labiş în anul 1954 şi este compusă din cinci încăperi şi hol.
Acoperişul casei are un horn, pereţii casei sunt văruiţi în alb. În faţa casei, câteva trepte duc în cerdac şi apoi în interiorul casei.

Expoziţia de bază şi spaţiile memorialistice, desfășurate în patru încăperi, reconstituie tulburător, graţie exponatelor autentice, încărcate cu o multitudine de conotații evocatoare (cărţi, caiete, rechizite şcolare, piese vestimentare, un clopoţel cu “sunet argintiu“, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afişe etc.), climatul de viată şi creație al poetului de la Mălini, sugerându-se coordonatele esenţiale ale operei sale şi aportul extraordinar al acesteia la evoluția liricii românești contemporane.

În Casa memorială Nicolae Labiș, se află o cameră pe care rudele sale au reconstituit-o pentru el (Nelu, Lac, Neluțu ,,copchiluțul”, cum era alintat). În cameră, se află un şifonier, un pat, o noptieră, toate din lemn de tei lustruit, covoare ţărăneşti cu motive cu flori (pe perete şi pe jos).
Despre N. Labiș, Marin Sorescu scria: ,,Meritul cel mai mare al lui Labiș este acela că el a întinerit poezia într-o vreme când aceasta făcuse atâtea riduri”.