Casa Memorială Ilie Lazăr, Giuleşti, Maramureş

Monument de arhitectură tradițională, a aparţinut iniţial protopopului greco-catolic Vasile Mihalyi şi a fost edificată în anul 1826, aşa cum atestă inscripţia în limba latină.
Pe spatele meştergrindei se află, săpată în lemn, o altă inscripție: „urmaş Lazăr”, cele două familii fiind înrudite.
În această casă, la 28 noiembrie 1918, Dr. Ilie Lazăr a convocat delegații maramureșeni pentru a pleca la Alba Iulia, unde la 1 Decembrie 1918 se va semna pentru vecie Unirea Maramureșului cu Ţara – Mamă.
Casa este conservată şi restaurată in situ.

Monumentul se înscrie în specificul arhitecturii tradiţionale maramureșene.
Tălpile masive sunt din stejar, iar pereţii din bârne rotunde de molid, încheiate la colţuri în „cheutoare românească” şi aşezate în sistemul „blockbau”.
Acoperişul este din draniţă, în patru ape, foarte înalt, prevăzut cu lucarne.
Casa are un plan evoluat pentru acea vreme: şase încăperi, iar în faţă şi lateral „şatra” (prispa) cu stâlpi şi arcade.
Din tindă se intră în două încăperi laterale foarte spaţioase, fiecare având acces printr-o uşă la încăperile corespondente din spatele casei.
Accesul în pod se face prin camera mică din fundul tindei.

Ajută și pe alții să descopere: