Casa cu lacăt (cu butuc), Arad

Casa a fost construită în anul 1815 de către comerciantul vienez Iosif Winkler, apoi renovată în 1851. Etajul a fost adăugat în timpul modernizării efectuate în 1930.
În colțul clădirii, spre strada Plevnei, există o nișă în care se afla un trunchi de copac înconjurat de o bară metalică închisă cu un lacăt. „Butucul de fier” (lemn învelit în tablă) așezat în nișă a fost făurit, după modelul vienez, de către sculptorul timișorean Moritz Heim.
Butucul nu se mai găsește în nișă, deoarece după ce a fost furat în 1994 și recuperat, a fost depus spre păstrare la Muzeul de Artă din Arad (Galeria de Artă a Complexului Muzeal Arad), pentru a nu mai fi furat din nou.
Într-un astfel de trunchi, calfele care făceau lungi călătorii din oraș în oraș pentru a-și desăvârși cunoștințele profesionale, băteau câte un cui, imortalizându-și astfel trecerea prin acele locuri.
Un alt detaliu interesant al clădirii este că această casă a funcționat pentru o vreme ca resedință a poliției secrete imperiale austriece. Se pare chiar că pivnița casei a fost folosită ca închisoare pentru mai mulți revoluționari.

Deasupra intrării stă inscripţionat anul 1851, fapt care induce foarte multă lume în eroare, făcându-i să creadă că acela este anul edificării construcţiei. Această dată reprezintă, de fapt, anul în care clădirea a fost renovată şi extinsă.
Există credinţa că sub clădire ar fi mai multe canale (catacombe ce ar duce spre zona numită Subcetate) care ar fi fost folosite de armată pe vremuri, dar această idee nu a fost nici demonstrată, dar nici demontată.
Breasla lăcătușilor și tâmplarilor este atestată documentar la 13 noiembrie 1761. Primul statut al acestei bresle care cuprindea 55 de articole a fost schimbat în timpul împăratului Francisc I cu altul alcătuit din 44 de articole. Între 1762 – 1871 în cadrul breslei sunt menționați 92 tâmplari, 63 lăcătuși și peste 180 alți meșteri.